Viata ca o oglinda
Cand am auzit prima data ca ceea ce vezi in exterior este si in interiorul tau am fost sceptica. Si mi-am indreptat atentia la modul in care interpretarile si reactiile mele, in legatura cu ceea ce faceau sau spuneau ceilalti, ma “atingeau”.
O colega imi povestea despre cineva in termeni nu tocmai ok. Am simtit ca ma deranjeaza s-o ascult si m-am intrebat ce anume din ceea ce auzeam respingeam? Ce era in mine identic cu faptul ca ea alesese sa transmita un mesaj in absenta personajului principal?
In timp, cu exercitiu si vointa, privind in relatiile in care sunt implicata, ca intr-o oglinda, am inceput sa constientizez ce se intalmpla in interiorul si in mintea mea.
Fiecare iritare sau dinamica pe care o simtim cu partenerii nostri este o atentionare a faptului de a privi in noi insine, de a descoperi ce anume oglindeste acel moment (discutie, subiect) in tine.
Nu ne ajuta sa invinovatim sau sa “scormonim” dupa greselile partenerului nostru ci, mai degraba sa cream un scop in a “creste” prin depasirea limitarilor si frustrarilor noastre. Situatiile care apar in relatiile noastre au rol de invatator daca ne dam voie sa dezvoltam o viziune mai larga a cadrului nostru de constientizare. Ne ajuta daca recunoastem deschis ca tot ce se intampla are menirea de a ne invata ceva.
Ernest Holmes spune:
“Nimeni nu poate sa ne daruiasca, decat noi insine – si nimeni nu poate sa ne jefuiasca, decat noi insine”.
Ne datoram iubirea, atat pentru noi insine cat si pentru cei de langa noi, in mod absolut neconditionat. Acceptarea imperfectiunilor noastre, si implicit ale celorlalti, prin disponibilitatea de a ne deschide catre evolutie, ne da capacitatea de a gasi linistea interioara atat de utila in construirea si pastrarea echilibrului relatiilor pe care le cream.
A nu ramane blocati in tiparele mintale obisnuite (ce stim sau credem deja) ne ajuta sa putem privi ce se intampla dincolo de punctele noastre de vedere conflictuale si egocentrice.
Un exercitiu util pentru antrenarea “privirii interioare” este sa constientizam si sa acceptam sentimentele si emotiile pe care le purtam cu noi. Astfel putem sa fim pe deplin noi insine, sa renuntam la egocentrism si sa daruim fara retineri, la invitatia magica a paradoxului iubirii.
Dorinta de a fi extraordinar este o dorinta foarte comuna. Cu adevarat extraordinar este sa te relaxezi si sa fii obisnuit.
— Osho (Arta de a muri)
Te-ar mai putea interesa:
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
Loading ...
5 December 2009 ora 6:54 PM
Sunt placut impresionat de articol. Exista o vorba : “Nu te poti schimba daca nu te accepti mai intai asa cum esti.” Exista un mare paradox in fraza de mai sus si in ceea ce ai scris tu. Prin acceptarea neajunsurilor emotionale, ele se transforma sau dispar. Acest lucru este valabil si pentru exterior, pentru persoanele din viata noastra..cand ii acceptam, ne acceptam pe noi insine.
Mult succes!
7 December 2009 ora 9:54 AM
Iti multumesc pentru aprecieri, Alexandru.
Da, primul lucru benefic pe care il putem face pentru noi este sa incepem sa acceptam. Acum si aici!
9 December 2009 ora 5:55 PM
Draga Melania,
Nu am “usurinta” ta de a scrie si nici obisnuinta de a posta mesaje. De data asta insa, nu ma pot abtine. Ti-am citit toate articolele si mesajele… Nu vreau decat sa-ti multumesc. Atipisem putin si tu m-ai trezit. Intr-adevar, “tot ceea ce se intampla are menirea de a ne invata ceva”. Multumesc Melania.
9 December 2009 ora 7:12 PM
Draga Laura,
Ma bucur daca te-am putut ajuta, chiar daca atat de putin. Nu depinde decat de tine sa ramai “treaza” si sa nu te opresti aici.
Mult succes!
15 December 2009 ora 9:13 PM
O incursiune in eul nostru care atinge intr-un mod sublim sinele. E ceva in acest articol care inspira forta !
Multumesc