Cand identitatea ne termina…
Ia mai lasati bazaconiile cu “suferintele” astea de fatada si mofturile astea de cucoane de salon, care ascund de fapt doar firi egoiste, grandomane, iresponsabile…
Toata lumea trece prin criza economica si toata lumea sufera. Nu sunt ei cei mai sensibili, nu va faceti griji. Cum se sinucide careva din lumea artelor, imediat se acuza ba economia, ba teatrul, ba scena, ba regizorii ba unii, ba altii. Nu este nimeni de acuzat. Viata este facuta numai din dureri si din situatii grele carora trebuie sa le faci fata, atat pentru dezvoltarea ta spirituala si umana, cat si pentru cei din jurul tau care tin la tine.
Ca cineva este grandoman, ca aceasta soprana, nerealizata in plan profesional si care a incercat o ultima mediatizare a ei, sau egoist, ca Madalina Manole, nu are de-a face cu nimic din jur. Boala este inauntru, in capetele lor macinate de renume si de propria imagine, si aceste fiinte s-ar fi sinucis orice ar fi fost si in orice societate ar fi fost. Sunt niste rebuturi umane, incapabile sa lupte cu cea mai mica nerealizare in viata. Problema este in faptul ca ele reduc rostul vietii si apreciaza viata numai ca reusita profesionala si imagine publica. Ce vreti mai superficial si mai ridicol?
— comentariu al unui cititor
Imi plac unele comentarii la articole din ziare ale unor cititori anonimi, oameni simpli. Care desi de multe ori folosesc un limbaj “mai din topor” (precum cel de mai sus), spun adevaruri dure, prezentate mai diplomat in toate materialele de dezvoltare personala.
Nu analizam aici motivele ce au dus la dramele de care se vorbeste mai sus. Nu le cunoastem pe deplin, nu are rost sa le judecam. Insa putem desprinde o idee esentiala. Identificarea exagerata cu imaginea de sine duce la probleme grave ce pot impinge o persoana la actiuni extreme.
Manipularea
Cineva povestea recent cum un barbat “a descoperit secretul” unei relatii fericite pe termen lung. Si anume, vezi ce anume doreste femeia, la ce este sensibila (complimente, cadouri, etc) si i le oferi constant. O manipulezi practic, ii intretii imaginea ei de sine din exterior. Daca nu se trezeste niciodata din manipulare, ai sanse ca relatia sa reziste foarte mult cum vrei tu, ca barbat.
De fapt am senzatia ca majoritatea relatiilor sunt asa – cu una dintre parti manipuland iar cealalta fiind “adormita” – pana cand se trezeste si incep disputele. Dar nu pe relatii voiam sa insist, ci pe ideea de manipulare a imaginii de sine pe care sistemul, societatea in care traim, o intretine abil. Si nu de ieri, de azi, ci de foarte mult timp.
Ne putem da seama ca repetam modelele inaintasilor nostri in ceea ce priveste “traiul corect” in societate. Unul din ele presupunand “sa fii cineva” – un nume, o pozitie, functie, avere. Nu e nimic in neregula cu asta, insa mecansimul social complica lucrurile datorita identificarii automate.
Am fost manipulati, in mare parte, sa uitam ca inainte de a fi fiinte sociale suntem fiinte umane. Daca nu am uita asta, prioritatea, energia, atentia noastra ar fi indreptate catre aplicarea cat mai multor modalitati de a fi mai vii pe termen lung. Iar nu de a ne simti bine pe termen scurt, unul dintre mecanismele caruia fiind “imaginea in ochii societatii”.
Si din pacate, dupa o anumita varsta, capacitatea de percepere a manipularii scade dramatic. Si daca mai ai si o functie de conducere sau o imagine de vedeta, in mod realist ea tinde catre zero. Si e aproape imposibil sa mai fie schimbata. Poate doar daca tine de destinul individual.
Extreme
Cu totii suntem atasati de propria imagine sociala, nu putem nega asta. Singurul mod in care poti slabi stransoarea atasamentului este printr-o practica meditativa de lunga durata si constanta, al carui rezultat sa fie “transformarea mintii”. Atunci, atentia trece in mod natural de la identitatea sociala intretinuta de memoria emotionala catre identitatea reala – vidul. Dar pana acolo mai avem.
Aceasta este una din extreme – in care imbratisezi viata pe deplin, simtind si fiind constient ca esti una cu totul, in fiecare clipa. Multi oameni insa ajung din pacate exact la extrema opusa – fuga de viata si intreruperea ei. Mintea, memoria emotionala, ii acapareaza cu totul ducandu-i in pragul nebuniei de unde nu mai e decat un pas pana la autodistrugerea finala.
Este criza economica (sau orice alt tip de criza, sociala sau strict personala) responsabila? Doar in masura in care ea rezoneaza cu ceva deja existent in interiorul cuiva. Pentru unii, e un prilej de a lupta si a creste in constienta, in “fiinta”. Iar pentru altii, un mod de a se adanci in inconstienta pana la punctul in care clacheaza total.
Aceasta unificare intre “eu” si “experienta mea de viata”, pierderea totala a capacitatii de a observa reprezinta mecanismul suprem de manipulare si, in acelasi timp, de supravietuire in sistemul social in care traim. Oamenii devin trairea pe care o simt cand nu se intampla ceea ce vor ei si sufera. Iar suferinta se adanceste pana cand singura metoda de a te elibera este renuntarea la miracolul vietii.
Insa si asta e o parte a existentei ce trebuie acceptata. Putem judeca si condamna sau putem intelege ca aceasta extrema e prezenta tocmai pentru a ne intari si mai mult in drumul nostru catre “eliberarea de cunoscut”.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS 
Aboneaza-te la blog direct prin email
Loading ...
28 November 2010 ora 5:03 PM
Marius, zilele astea am avut “revelatia” ca nimic nu-mi apartine. Am simtit asta in toata fiinta. Si pentru ca nimic nu-mi apartine, nu e cazul sa fiu atasata de nimic de ordin material sau emotional. Nu conteaza decat intensitatea trairii, starea de iubire, de congruenta cu existenta si de a fi pe receptie. In rest nimic nu-ti apartine, nici masina, nici casa, nici pozitia sociala, nici emotiile: azi sunt, maine nu sunt. E un truism ce spun, dar daca-l intelegi cu tot ceea ce esti, viata are alta perspectiva. Te relaxezi brusc si-ti dai seama ca ai nevoie doar ca “roata sa se invarta” si ca nu-ti lipseste nimic din ce e necesar sa ai. Cand nu esti atasat esti greu de manipulat si ai prospetime absoluta in tot ceea ce faci si simti. Si ca sa descoperi asta, ori te invata cineva, ori cauti singur, ori te invata viata, ori nu inveti niciodata. Tine probabil de destinul spiritual al fiecaruia.
28 November 2010 ora 7:26 PM
Gabi, exact asta am redescoperit la un curs de Chi Kung la care am participat saptamana trecuta si la care s-a insistat mult pe non-atasament si non-identificarea cu ceea ce traim, gandim si simtim (care e trecator). Ajungi astfel la o stare ‘corecta’ in meditatie pe care o iei in viata de zi cu zi. Probabil ca da, tine de destinul fiecaruia sa ajunga la astfel de intelegeri…
29 November 2010 ora 11:44 AM
[...] viata… 2. Cica bogatia ar defini daca, cat si cum stau americanii pe net 3. Atentie, articol Empower – asta deja este sinonim cu un articol extrem de bun. Este scris de Marius Stan, si ceea ce am [...]