Visul unei nopti…
… nici de iarna, nici de vara, intrucat a mai fost. Ci al unei nopti ca oricare alta, in care inchizi ochii si intri intr-o lume in care totul e posibil.
De ce ne agitam noi atat de mult pentru tot felul de lucruri putin importante?
Intrucat, evident, le consideram… importante. Dar ele nu sunt asa, e doar perceptia noastra eronata. Pentru ca, in final, singurul lucru “relativ” important este… viata.
Este, de fapt, sa simti viata clipa de clipa. Sa simti emotiile ce se exprima prin corp. Insa pentru a putea face asta, trebuie sa-l “dezgheti”. Sa aduci energie in el – adica sa te bucuri, sa pui pasiune, sa fii entuziast. Nu intamplator, Iisus a dat ucenicilor cele 9 fericiri. Sa recunoastem, mai aproape de “realitate” decat cele 10 porunci.
Am auzit recent pe cineva spunand cum abia dupa ce a renuntat la a-si mai dori un lucru l-a obtinut. Pe altcineva povestind cum toata luna se juca, se ocupa de altceva pana in ultimele cateva zile cand muncea, tot in joaca… si castiga mai mult decat atunci cand muncea serios toata luna. Daca e asa de simplu, de ce nu procedam cu totii la fel?
Poate intrucat cine credem noi ca suntem, micuta personalitate din acesta viata insista sa “reuseasca” prin propriile metode care sunt infinite sub potentialul Sinelui nostru Autentic, numai de ar fi lasat sa se exprime.
Cum ar fi daca am trai in “realitate” ca intr-un vis pe care l-am putea controla?
In care am imagina toate conditiile “perfecte”? Sau ca intr-un joc? In care partea umana din noi ar fi doar un avatar pe care adevarata noastra fiinta l-ar “manevra” pentru a pentru a trai o a doua viata remarcabila? Si apoi am lua atat visul cat si jocul si le-am transforma, in mod magic, in viata noastra reala!
Senzatia de libertate atunci cand, intr-un vis, zbori acolo unde doresti – sau cand, intr-un joc, ajungi tot ce vrei… bucuria simtita in acele momente… cand vor fi reamintite zi de zi, apoi clipa de clipa si vor revela miracolul existentei. Nu al unei vieti omenesti obisnuite, ci al unei existente autentice, universale, divine, din care, uneori, intrezarim picaturi de nectar.
Prin urmare, ce “directive” sa avem in noul an… si toata viata, dupa aceea?
Poate doar una singura: sa fim mai mult noi insine. Sa cautam, sa cream, sa exprimam acea parte din noi care ne conecteaza deplin la existenta, la viata, la sursa tuturor miracolelor. Nu e doar visul unei nopti, ci al unei eternitati.
Ti-au placut articolele?
Aboneaza-te la blog prin RSS
Aboneaza-te la blog direct prin email








22 December 2009 ora 5:35 PM
Foarte frumos scris, din pacate putini oameni stiu sa traiasca o astfel de viata.
23 December 2009 ora 8:42 AM
Buna dimineata!
Si eu sunt de acord si cu cele scrise, si cu cele constatate de tine, Andrei!
Insa am mai observat, incetul cu incetul in cei 15 ani de cand pentru mine sarbatorile sunt viata simpla si bucuroasa sub cerurile larg deschise, ca tot mai multi oameni chiar gandesc asa, chiar considera asa..
Intr-o lume care insa se exprima galagios, si unde luminile inca sunt electrice in ochii nostri (si inca nu eteric-astrale) cei linistiti si impacati cu cumintenia nu se vad.. nu se aud.. Dar uneori pot fi simtiti, caci daca nu vedem magica lumina sufletului lor, daca nu auzim armonia sunetelor din campul lor, in preajma lor te simti liber, linistit si mereu cautator !!! Si ajungi sa-i indragesti si sa te bucuri din cand in cand ca imparti cu ei un peticut de cer si o brazda de pamant…
Si apoi afli ca peticutul de cer si brazda de pamant sunt eternitatea si infinitul !!!
VĂ DORESC SARBATORI FERICITE, PLINE DE BUCURIILE VIETII SIMPLE DE OM CUMINTE SI BUN !!
23 December 2009 ora 10:50 AM
Eu m-am străduit foarte foarte mult de-a lungul timpului să am răbdare, apoi să fiu organizat, apoi să fiu selectiv cu lucrurile pe care le fac sau le voi face. Astfel am ajuns la concluzia că atunci când un om devine stăpân pe sine cu adevărat, şi deţine controlul vieţii sale, lucrurile pe care le va face, vor fi majoritatea importante, datorită procesului de a ştii în mare parte ce să facă pas cu pas. E foarte important să ai stabilite priorităţile. Merge şi o listuţă
Succes !
23 December 2009 ora 11:53 AM
Da, e frumos de a trai astfel…ne apropiem si noi…
Sarbatori fericite !