E un scenariu simplu ce a avut loc si in decembrie ’89 si care prinde contur si acum. Atunci, cea care a cedat a fost Conducerea. Multi asteapta ca acelasi lucru sa se intample si acum. Ce nu par a intelege oamenii este ca acest lucru nu are prea mare importanta.

Cauze

Si asta nu datorita “lipsei de alternative” (pleaca unii care n-au facut nimic, vin altii care au mai fost inainte si care n-au facut nimic, la randul lor). Ci datorita unui motiv mult mai profund, pe care multi cautatori il intuiesc si pe care masele il ignora. Cauzele esentiale ale situatiei din tara nu sunt aici.

Si in acelasi timp sunt.

Nu sunt aici intrucat politica nu este un joc intern, intre granite. El depinde intotdeauna de puteri din afara care stabilesc coordonatele principale, lasand conducatorilor locali (si celor condusi) iluzia votului, legilor, deciziilor si rezultatelor. Inclusiv iluzia invrajbirii unora impotriva celorlalti.

Sunt aici intrucat fiecare cetatean este “responsabil” (inconstient, bineinteles) pentru situatie. Suma constiintelor individuale in ceea ce priveste cine cunosti tu ca esti, ce simti ca este viata pe care o traiesti, cine consideri ca sunt ceilalti… suma aceasta determina calea ta interioara, ca natie. Si care, la un moment dat, poate avea forta de a depasi orice ingradiri din afara ale “altor puteri”.

Cercul vicios

Iar noi avem calea nemultumirii.

Fiecare are cel putin o nemultumire. Individual sau colectiv, frustrarea ne insoteste aproape intreaga viata. Incercam sa modificam prezentul cu forta si cand nu reusim (intrucat, de obicei, asta se intampla) ne enervam si mai tare. In cele din urma, chiar si atunci cand reusim transformarea, ceva tot ne supara. Tot nu e totul asa cum ar trebui.

Si o luam de la capat.

Motivul esential este, evident, la nivel spiritual. Identificarea cu micul personaj lumesc al acestei vieti in detrimentul Infinitei Fiinte Interioare. Pana nu ajungi sa o cunosti, cercul nemultumirii va continua sa se invarta haotic in mintea ta, in emotiile tale, in personalitatea ta. Indiferent ca o Conducere se schimba cu o alta, prin alegeri sau prin revolutii.

Nu am spus nimic nou pentru cautatori. Dar in strada ies alt gen de oameni, pentru care astfel de idei au, inca, putin sens. Cum au la fel de putin sens pentru mass-media, ce hraneste populatia, inconstient, cu iluzia ca prin actiune poti obtine ceva semnificativ.

Esentialul

Intr-un fel, da, este semnificativ pentru viata ta ceea ce poti obtine. In niciun caz oamenii care lupta pentru idealuri exterioare nu trebuie judecati – ci dimpotriva, apreciati pentru curajul si disponibilitatea lor pentru sacrificiu. Este important sa ai un scop inalt pe care sa-l atingi – iar daca scopul il reprezinta schimbarea politica, economica, sociala, si poti face bun ceva in acest sens, pentru toata lumea, cu atat mai laudabil.

Insa de cele mai multe ori uitam (daca aflam vreodata…) ca scopul esential este cel interior. Sau, mai bine spus, sa invatam sa controlam energia fizica, mentala si emotionala pentru a materializa, pentru a crea realitatea dorita in acest plan, “imaginand” situatii dorite pe care sa le atragem. Inclusiv schimbarea politica.

Asta nu inseamna doar sa stai si sa imaginezi fara a actiona – ci inseamna a actiona dupa ce ai lucrat in interior, nu inainte.

Si daca vrei rezultate pe termen lung, sa creezi din starea de recunostinta, nu din cea de nemultumire. Calea nemultumirii e buna la inceput, cu totii o parcurgem… dar la un moment dat, schimbarea autentica decurge din recunostinta pentru intreaga viata.

Stiu, acest lucru este greu, aproape chiar imposibil pentru o masa de milioane de oameni. Si nici macar nu depindem doar de noi… ci de miliardele de frati ai nostri de pe acesta planeta, multi din ei cu intentii opuse cresterii, armoniei, pacii, evolutiei.

De aceea, totul poate incepe doar de la mic la mare, de la grupuri restranse catre intreaga planeta. Si in astfel de grupuri suntem toti cautatorii.

Se spune despre aceasta pasare mitica faptul ca, atunci cand viata ii e pe terminate, ea isi simte sfarsitul: isi face un cuib din plante aromatice si tamaie, da foc apoi cuibului, se intinde, arzand odata cu cuibul, iar din cenusa sa se formeaza o alta pasare. Noua pasare o ingroapa pe cea precedenta, punandu-i ramasitele intr-un invelis de smirna si tamaie in forma de ou si ducandu-le la sanctuarul din Heliopolis.

As vrea sa discutam si despre o alta fiinta fabuloasa, asemanatoare Phoenixului, din mitologia chineza. In opera anonima “Shan hai jing” (“Cartea muntilor si marilor”), ni se prezinta perechea de phoenicsi numita “fenghuang“: “feng” este masculul, iar “huang” este femela. Desi pereche, Phoenixul chinez este tratat ca o singura pasare, avand o semnificatie superioara si rang imperial.

Fenghuang este descrisa in enciclopedia chineza “Shou weng” (“Explicarea semnelor”) din secolul I e.n astfel: “fenghuang are cioc de cocos, gusa de randunica, gat de sarpe, pe trup desene ca de dragon, coada de peste; din fata arata ca o lebada, din spate ca un unicorn, iar spinarea pare de broasca testoasa. Aparitiile acestei pasari sunt foarte rare, iar orice aparitie a acesteia este semnul instaurarii unei paci magnifice in lumea subcelesta.”

O calatorie ciclica

Am ales sa scriu despre Phoenix pentru ca am convingerea ca viata e o calatorie ciclica, una care ne da sansa sa experimentam ambele capete ale drumului. Vom avea parte de fericire sau tristete, succes sau esec, iubire sau ura, bine sau rau. Vom avea adesea situatii in care lucrurile vor merge asa cum ne dorim si care apoi, la o clipire din ochi, se vor intoarce cu susu-n jos. Acestea vor fi momentele in care vom simti ca viata e greu de trait. Oricum, dupa ce durerea si intunecimea momentului trece, vine bucuria si lumina. Si, odata ce soarele e din nou pe cerul tau, vei incepe sa te intrebi: “Cum sa o iau de la capat?”

Cele 4 principii pentru a relua viata de la capat

Si totusi, sa o iei din nou de la capat nu e deloc greu daca stii cele 4 principii pentru a relua viata de la capat:

1. Acceptarea

Accepta ca viata nu e perfecta si niciodata nu va fi. Cand accepti imperfectiunile vietii, te vei astepta sa fie uneori si greu. In loc sa te plangi si sa te tanguiesti despre cat e de grea viata, concentreaza-te pe cum si de ce merita sa iti creezi o viata diferita. Nu uita ca, in viata, nu ceea ce ti se intampla e ceea ce defineste rezultatul traiului tau – e modul in care gestionezi ceea ce ti se intampla.

2. Invatarea

Partea plina a paharului gol atunci cand regresam sau cand esuam sunt lectiile pe care le invatam. Odata ce ai acceptat imperfectiunile vietii, vine timpul sa recunosti lectiile pe care le-ai invatat experimentand suferinta si perioadele grele. De ce? Pentru ca acestea vor fi intelepciunea pe care o vei duce cu tine in calatoria ta prin viata.

3. Planificarea

Viseaza si re-planifica. Dupa ce au esuat o data, majoritatea oamenilor isi pierd apetitul pentru a continua sa viseze din frica de a nu-si indeplini visele. Viseaza si re-planifica, asadar!

4. Mergi inainte!

Pastreaza-ti atitudinea pozitiva si nu uita sa multumesti pentru ce ai de multumit. Cand ii raspunzi vietii, acesta e un lucru pozitiv. Atunci cand esti reactiv, e ceva negativ. De fiecare data cand situatiile apar in viata ta, in special cele dificile, aminteste-ti ca ai mereu doua posibilitati: sa adopti o atitudine pozitiva sau una negativa (sa raspunzi sau sa fii reactiv).

Cea din urma te va duce la neliniste si frustrare, in timp ce raspunsul iti da perspectiva de a te ridica in picioare si a-ti relua drumul prin viata cu manecile suflecate.

Cea mai mare parte a vietii pare sa fie invatare si dezvoltare, cadere si ridicare, acceptare si mers inainte. Daca vrei sa ajungi departe, trebuie sa pornesti motorul si sa conduci!

Ai fost un fluturas, acum vine momentul sa te transformi in Phoenix. Sa te inveti, sa te dezveti si apoi sa te reinveti…

Alegem

Alegem in fiecare zi, constient sau nu, drumul pe care il vom urma. De aceea a fi prezent, aici si acum, atunci cand faci alegerile si mai ales a intelege ca nu esti singur, ca esti ghidat, e esential si ajungi sa vezi ca de fapt viata e simpla.

Viata e o curgere, e ceva natural, fara lupta, fara atatea zbateri si ingrijorari. Se poate, cu exercitiu, sa reusesti sa fii prezent, sa te abandonezi curgerii atunci cand iei decizii chiar daca nu stii “cum”. Nu e in grija noastra cum se aranjeaza lucrurile, ne putem dori dar nu avem toate datele si nici nu e necesar sa le avem. Exista o putere mai mare decat noi.. din ea venim si noi, din sursa divina si atunci cand recunoastem asta stim exact unde suntem, de ce suntem acolo si care e pasul urmator potrivit pentru noi.

Implinirea consta intr-o stare de pace deplina, o liniste in care iti auzi sufletul respirand curat si liber. Simti ca nu mai e nevoie de nimic altceva decat sa fii… pur si simplu. Implinirea nu consta in bifarea realizarilor tale personale si profesionale, in cate “lucruri” detii sau cu ce fel de persoane de inconjori.

Starile de bine sunt stari ce dureaza poate secunde, dar care iti umplu sufletul pentru o viata si pe care ti le vei reaminti mereu. Nu o sa poti explica niciodata starea aceea… e atat de intensa si personala incat o vei pastra adanc in sufletul tau.

Cat traim?

Vorbim mult, am ajuns cu totii experti si stim sa dam sfaturi, cu adevarat insa traim putin. Cati dintre noi nu ne-am trezit la sfarsitul anului si ne-am spus: ups… a mai trecut un an si eu nici nu stiu cum a trecut. Si degeaba stim… daca nu punem in practica ceea ce stim.

Am fost invatati ca trebuie sa “simtim” ca traim, sa ne zbatem, sa ne fie greu, sa luptam, sa fim in competitie. Totul trebuie sa fie intens, la turatie maxima si cat mai rapid. V-ati intrebat vreodata daca nu cumva acest mod de gandire nu ne-a dus ca azi o casnicie sa fie facuta foarte rapid si la o varsta frageda?! Totul sa fie “intens” si apoi totul sa se destrame la fel de rapid si de intens?! Exista o curgere in viata, a trai viata… a fi prezent inseamna a-ti recunoaste busola interioara si a o urma pur si simplu, fara intrebari, fara griji.

Ma las ghidata de busola mea interioara de ceva ani. Am ajuns intotdeauna exact acolo unde trebuia sa ajung, am fost supusa la lectii de viata datorita carora am evoluat, am luat decizii care din afara au parut nebunie curata dar care s-au dovedit cele mai inspirate decizii din viata mea. Actionez atunci cand simt si ma las ghidata. Este o practica dar merita invatata.

Ai tot ceea ce ai nevoie. Ce mai astepti?

Fa ceea ce simti si traieste ceea ce simti.

Alege in acest an, si nu numai, sa iti urmezi busola interioara, sa simti acele momente unice de implinire in care tot ceea ce conteaza e pacea din sufletul tau si conectarea cu sursa divina. Nu uita: a trai cu adevarat inseamna a fi in pace, nu a fi totul intens, greu si frustrant.

Si nu uita atunci cand esti prezent si lasi lucrurile sa curga orice dorinta potrivita pentru tine se va implini.

Iti doresc un an in care sa simti si sa traiesti cu adevarat implinirea!

Frumusetea tot timpul promite, dar nu ofera nimic.
— Simone Weil

De cele mai multe ori fiecare om, dar in mod special fiecare femeie, isi doreste sa fie frumoasa. De ce? De unde aceasta nevoie de a avea cele mai fine trasaturi, cea mai frumoasa privire, cel mai gratios corp? Oare din speranta ca ar avea alte oportunitati in viata?

Frumusetea fizica ne da un plus de incredere

Fiecare dintre noi stie ca trebuie sa arate altfel corpul nostru, dar niciodata nu ne gandim la ce ne-ar folosi asta. Oare ceilalti ar observa aceasta schimbare? Chiar ar fi atat de important pentru lumea care ne inconjoara?

Cu siguranta asta ne-ar aduce un plus de incredere si poate plecand de la convingerea interioara viata noastra ar lua o alta directie, aceea pe care ne o dorim. Si chiar asta se intampla in majoritatea cazurilor cand o persoana face efort sa isi corecteze un defect fizic. La fel ca diverse tratamente de infrumusetare, sportul ori interventiile chirurgicale, ca instrumente de corectie a unor defecte sunt acceptate pentru bucuria care o aduc. Orice ne aduce un plus de valoare in cazul imaginii personale este benefic.

Chipul perfect nu e o promisiune de fericire, ci o certitudine de dezastru

Ca un oservator pasiv marturisesc ca am cunoscut mai multe persoane frumoase, care la un moment dat s-au plans de rautatea oamenilor din jurul lor. Initial nu am constientizat asta, nici nu m-am gandit prea mult daca asa o fi. Primul gand care imi bloca ratiunea era: “uite are toate sansele, ce noroc”.

Dar peste ani am inteles ca totusi sa fii o persoana frumoasa este destul de dificil. In primul rand pentru ca frumusetea nu garanteaza fericirea absolut deloc, poate de multe ori chiar impiedica sa fie gasita. De ce? O persoana frumoasa intotdeauna iese in evidenta din multime si deseori cand nu este pregatita. De cele mai multe ori nu e un lucru bun, pentru ca in primul rand starneste invidia, de ce nu si antipatia (des intalnit in cazul femeilor).

Apoi mai e un factor: fetele frumoase uneori devin victime inca din adolescenta cand tentatiile sunt mari, experienta de viata zero si autoprotectia minima. Si fiind in “vizorul public” de fiecare data trebuie sa stii sa iti porti frumusetea cu demnitate, la nivelul asteptarilor celorlalti. Dar cum? Mai tarziu vor sti cum sa duca aceasta “misiune”, dar dupa un sir de experiente nu din cele mai placute. Asa se intampla ca oamenii care nu le vor folosi drept bijuterie, le vor pune sa platesca pentru propria lor uratenie… si poate nu pentru cea fizica neaparat, dar pentru acea sufleteasca cu siguranta!

Cand conteaza daca esti frumoasa

Este evident ca sunt meserii in care conteaza foarte mult frumusetea si la fel de adevarat e ca frumusetea te ajuta, iti mai da un punct in plus ca sa castigi “concursul”. Dar sa fim convinsi ca este suficient sa fii o persoana placuta, ingrijita si inteligenta pentru a-ti crea o viata frumoasa.

Intotdeauna am fost de parerea ca frumusetea se invata. Orice aptitudine dezvoltata din timp iti intra in reflex si simplifica modul de comportament corect mai tarziu. Cu siguranta, ca si altele, gustul estetic poate fi dezvoltat.

Si aici, fac o paranteza, tendintele sunt preluate din societatea in care crestem. Daca in jurul nostru nu vedem oameni ingrijiti, nu avem parte de curatenie si igiena la locul de invatamant sau munca, in locatiile publice sau chiar pe strada, daca zona in care locuim este poluata si murdara cum sa fim noi “frumosi”? Uneori, si cand avem alte idei si o educatie corespunzatoare, mediul ne acapareaza. De ce oare?

Stiu cu siguranta ca un om neingrijit nu poate fi frumos, asa ca haideti sa asimilam frumusetea. Iar pentru asta ar fi prioritar sa o redefinim.

Si ma gandesc la reactia omului simplu care s-a straduit o viata sa fie cinstit in primul rand cu el insusi si cu cei de langa el, daca are vreun motiv intemeiat sa-i fie frica. Unora le este frica sa piarda ceea ce cred ca au, altora le este teama ca nu vor dobandi niciodata, astfel incat daca facem o medie, se rezuma la frica de a nu avea.

Imi vine in minte acum personajul din filmul La vita e bella. Oare cati nu ati plans la un asemenea film? Acel personaj il reflecta de minune pe omul simplu la care ma refeream mai sus, omul curat care a stiut dintotdeauna ca o atitudine demna si chiar “sfidatoare” fata de vremurile grele poate salva vieti. Pentru fiul sau, el a ramas un exemplu de viata, tradus prin verbul a fi si nu prin a avea.

Detasare

Cand te simti coplesit de dificultatea evenimentelor din viata ta, nu-ti ramane decat sa te indepartezi putin de acesta si sa te apropii mai mult de tine. Orice problema privita din afara iti ofera mult mai usor o solutie decat daca ramai blocat in ea.

Istoria omenirii e mai veche decat am crede. Dintotdeauna au fost cicluri care au pus capat unei civilizatii, unei ere, dintotdeauna sfarsiturile au fost inceputuri. Nu trebuie sa studiezi istoria pentru a sti acest lucru, e indeajuns sa te uiti la copacul din gradina, la frumusetea frunzelor sale uscate, la schimbul anotimpurilor. Natura nu a facut niciodata exceptie de la legile universului, de ce am crede ca noi vom face?

Totul ce e pe lumea asta are sens si viata, adica suflu divin. Oare nu e de ajuns sa ne umplem cu viata si sa o lasam sa-si urmeze sensul chiar daca acesta depaseste nivelul nostru de intelegere? Natura, prin tot ceea ce este, ne da stirile de care avem nevoie pentru a trai si chiar pentru a ne bucura de viata in circumstante mai putin prielnice. Natura nu imparte vremurile in bune si grele, ci doar ne transmite ca urmeaza o schimbare.

Vremurile se anunta grele pentru cei care se opun schimbarii, pentru cei care tin cu dintii de orice forma de atasament, in schimb sunt vremuri pline de provocari pentru cei care vor sa exploreze, sa se deschida vietii cu tot ce inseamna aceasta, fara frica de durere, pentru ca acestia din urma vor avea mereu la indemana niste instrumente de baza – lucrurile simple.

In cele din urma, la sfarsitul vietii nu mai conteaza ca ai trait in vremuri bune, rele sau grele, ca ai avut sau n-ai avut parte de confort, oricare ar fi acesta, nici macar cate experiente ai avut, ci doar ce ai invatat, ce ai devenit din samanta pe care cerul a plantat-o pe pamant.

Cel mai adesea folosim cuvantul pentru a ne imprastia emotiile noastre otravite, pentru a ne exprima furia, gelozia, invidia sau ura. Cuvantul e cel mai pretios si mai puternic pe care il are umanitatea, dar noi il folosim si impotriva noastra. Dintre toate armele de distrugere pe care le-a inventat omul, cea mai teribila si mai puternica este cuvantul nepotrivit care poate sa distruga fara sa lase urme. Noi ne atacam in permanenta prin cuvinte si ne omoram unul pe altul in mod sistematic, de multe ori fara sa ne dam seama de acest lucru.

Cuvintele care traumatizeaza

Aceasta practica a devenit cea mai rea dintre toate formele de “magie” si a fost numita “barfa”. Barfa, desi pare atat de inofensiva, ne altereaza si scurteaza viata, ne distruge fizic si spiritual, fiindca in permanenta ne ruineaza sufletul si trupul. Cu totii am invatat cum sa barfim acceptand barfa altora, socotind ca aceasta este o modalitate normala de comunicare. Barfa a devenit o forma curenta de comunicare in societatea umana. Barfa si gandurile urate pe care le genereaza reprezinta un frecvent traumatism aplicat omului la care ne-am gandit.

De cele mai multe ori noi cream o otrava emotionala proprie prin folosirea unor cuvinte ca: sunt gras, imbatranesc, imi cade parul, sunt prost, nu voi fi niciodata perfect, nu voi reusi etc. Astfel, noi materializam aceste cuvinte in realitatea noastra sau mai bine zis impotriva noastra. De aceea, important este sa intelegem ce este cuvantul si ce putere are el.

Intreaga lume poate sa barfeasca in legatura cu noi, insa daca noi nu punem la suflet, nu dam crezare, vom deveni imuni la barfe. Daca cineva ne trimite in mod intentionat o emotie otravita, dar noi nu o luam la modul personal, ea nu ne va afecta.

Cand omul nu accepta emotia otravita aceasta se intoarce asupra celui care a trimis-o si-l afecteaza direct. Gandul si cuvantul pun in miscare vibratiile ce se propaga in cercuri din ce in ce mai mari, pana ce imbratiseaza intregul univers, dupa care ele se intorc la noi tot atat de sigur ca atunci cand le-am emis. Gandul e o energie pura, care nu moare niciodata. Sa ne ferim mintea de gandurile rele despre ceilalti si sa ne asumam intreaga responsabilitate asupra sentimentelor, gandurilor si cuvintelor noastre.

In cuvinte se afla puterea si energia create de gandire

In ziua in care omul va intelege ca are puterea de a-si schimba viata prin cuvintele create de gandurile lui, atinge maturitatea. Gandurile si cuvintele sunt niste transmisii energetice care in functie de incarcatura lor, adica de frecventa lor joasa sau inalta, ne pot face rau sau bine.

Cuvintele de vibratie joasa

Cu cat vibratia cuvintelor e mai joasa cu atat fiinta care se manifesta astfel dovedeste ca e un spirit involuat, un om de vibratie joasa. O vibratie joasa inseamna o functionare la nivel coborat a celui care o are. Vibratia joasa se recunoaste dupa starea pe care ti-o da: de tensiune, de teama, de boala, de nemultumire, de nefericire. Omul devine astfel o victima sigura a energiilor de vibratie joasa pe care le emite.

Cei mai multi oameni nu fac decat sa critice si sa blesteme pe cei care ii guverneaza. Sub influenta acestor ganduri negative si rau facatoare guvernantii sunt impinsi sa ia decizii gresite pentru tara si greselile lor cad asupra intregului popor. Iata deci ce forta distructiva se poate realiza cand oamenii gandesc negativ, in mod colectiv, la o anumita persoana.

Sa binecuvantam pe marii initiati care emit in permenenta vibratii mentale pozitive prin care salveaza omenirea de la autodistrugere. Toate cuvintele pe care le rostim sau gandim creeaza realitatea noastra, se materializeaza. Gandurile sunt ca niste fiinte vii pentru ca ele poarta in univers informatia furnizata de noi insine. Ele reprezinta “cea mai vie si subtila” forta a omului.

Orice fraza e formata din cuvinte, constituind o grupare informational-energetica, asemenea unui organism viu care traduce in fapt informatia persoanei careia i-a fost adresata fraza. Ea nu primeste mesajul asa cum il concepem noi, ci sub forma unei energii pe care o decodifica in felul sau propriu.

Cuvantul rostit are o mare putere intrucat ii dam energie din corpul nostru ca sa-l facem sa lucreze. De aceea, trebuie ca mai intai sa alegem cuvintele si apoi sa le dam putere. Gandul poate fi forta dinamizatoare din spatele cuvantului rostit si astfel ii dam putere. A te teme de cuvintele negative auzite la altii despre tine inseamna a le spori energiile si astfel influenta lor negativa asupra ta va creste.

Efectul de bumerag

Orice cuvant negativ adresat unui om reprezinta un atac energetic asupra lui, cu efect de bumerang, amplificat si asupra noastra. Efectul gandurilor si cuvintelor noastre bune sau rele revin la noi cu siguranta cu care le-am emis in mod amplificat. Cand esti lovit cu vorba doare mai mult decat daca esti lovit cu mana sau cu piciorul.

De fapt, orice cuvant sau gand bun sau rau poarta in el informatii ce duc la energiile pe care le formeaza. Acolo unde se duce atentia se duce si energia. Important e ca energia si informatiile trimise sa fie pozitive.

Sinceritatea este cheia

Sa cauti sa exprimi mereu, prin cuvant, numai ceea ce simti si crezi din tot sufletul ca este adevarat. Sa alegi sa faci numai ceea ce este in deplin acord cu idealul tau. Sa fii tu insuti in tot ce gandesti, afirmi si intreprinzi.

Iar ca sa ajungi la asta, trebuie sa cauti permanent sa te cunosti pe tine insati/insuti, sa-ti clarifici idealul, sa renunti la ideile inutile si daunatoare, la obiceiurile mai putin bune. Cu alte cuvinte sa devii mereu mai intelept. Este cea mai mare realizare a vietii unui om pe care o poate comunica apoi si celor din jur, chiar fara cuvinte, numai prin ceea ce este.

Asa cum exista cuvinte de vibratie joasa sau toxice asa exista si oameni toxici. Eu imi fac un scop din a ma intalni cu oameni pozitivi, de la care am ce sa invat si la fel de important ma feresc de cei cu atitudine negativa.

De asemenea, imi propun sa ma indepartez de situatiile toxice. Nu vad niciun motiv pentru care m-as infecta cu energie otravitoare. Printre aceste situatii as preciza: cearta, barfa, egoismul si situatiile de tip victima. As mai adauga privitul la emisiunile de televiziune fara sens, doar daca le folosesti ca pe un mijloc de relaxare si nu ca pe o principala forma de divertisment sau obisnuita dupa ce ai venit de la serviciu.

Persoanele care reactioneaza cum am descris mai sus sau nu reactioneaza deloc la complimente sunt oameni care si-au pierdut increderea in sine candva, poate dintr-o gluma proasta facuta de cineva in copilarie sau din critica excesiva a parintilor. Acesti oameni au uitat cat de minunati pot fi si au ajuns sa creada ca a fi apreciati e anormal sau chiar falsitate din partea celorlalti care mai mult ca sigur ascund un interes cand spun asta.

Am vazut si oameni care se afla in cealalta extrema, oameni care tanjesc dupa aprobarea celor din jur pentru ca nu se iubesc cu adevarat pe ei insisi. Oameni care prin tot ceea ce fac, de la cum se imbraca, ce masina conduc si ce meserie binevazuta in societate au, tanjesc dupa apreciere. Am vazut femei neapreciate de barbatul iubit care vaneaza complimente cu orice ocazie pentru a-si creste stima de sine demult pierduta. Si am vazut barbati care cred ca dragostea si admiratia femeii iubite se pot cumpara.

Cum primesc un compliment?

Vestea buna este ca nu e nevoie sa faci parte din cele doua categorii daca inveti sa te accepti si sa te iubesti pe tine intr-un mod autentic pentru ceea ce simti ca esti si nu pentru ceea ce ai sau nu ai. Daca ti se pare ciudat sau iesit din comun cand auzi de iubire de sine, inseamna ca nivelul tau de incredere in sine inca este destul de scazut.

Oamenilor le este frica ca daca vor incepe sa se iubeasca pe sine vor cadea in egoism si mandrie care ii vor indeparta de ceea ce sunt cu ei cu adevarat. Ei bine, a te iubi pe tine insuti si a crede cu tarie in vocea ta interioara nu duce nici la mandrie, nici la narcisism, pentru ca acestea nu au nicio legatura cu iubirea, iar acolo unde este iubire nu mai este loc de asa ceva, nici macar de frica.

Revenind la complimente, ele nu sunt decat manifestarea increderii si a iubirii din tine. Daca nu esti obisnuit, incepe sa te obisnuiesti, nu le acorda prea multa importanta, dar nici nu le neglija, ele sunt doar adiacente. Cei care aleg sa vada doar defectele si partea negativa a celorlalti sunt oameni care nu se iubesc pe sine si implicit, nici pe ceilalti.

A face complimente tine de capacitatea de a admira ceea ce este frumos si bun. Nu oricine are aceasta capacitate dezvoltata. Admira-i pe cei care iti fac complimente pentru aceasta capacitate si vezi care e mesajul pe care il au pentru tine.

Tu cum raspunzi la complimente?

Dimineata, cand abia te desprinzi din bratele somnului, gandeste-te asa: “M-am trezit ca sa desfasor activitatile potrivite omului! Am de gand, oare, sa cartesc, nemultumit, daca ma indrept spre faptuirea treburilor pentru care m-am nascut si in vederea savarsirii carora ocup un loc in univers? Sau am fost destinat doar pentru ca, tolanindu-ma sub asternut, sa ma incalzesc pe mine?”

Mai sunt si altii ca tine?

Oh, da, vreo cateva miliarde. Da, nu esti singur. Si mai e ceva – cu totii sufera, ca si tine. Si le e greu si frig si totul le e potrivnic. Ce fac ei? Ce faci si tu! Se-agata de asternutul cald si soios de transpiratia de somn ca sa ramana in mojicia a ceea ce le-a creat somnul ratiunii lor: monstri!

Ai sa-mi raspunzi, poate: “Dar asa este mai placut!” “Deci te-ai ivit pentru a te desfata? In definitiv, nu ai aparut pentru activitate si munca? Oare nu vezi ca plantele, vrabiile, furnicile, paienjenii, albinele, facand ceea ce le este specific, contribuie dupa puteri la desavarsirea ordinei universale? Si dupa toate acestea tu nu vrei sa-ti indeplinesti menirea ta de om? Nu te grabeşti spre savarsirea celor potrivite cu propria ta natura?”

Poate ca meriti mai mult si mai bine

Dar cine sa-ti dea? Si de ce? Tu ce ti-ai oferit? Cand te-ai trezit ultima data oferindu-ti un zambet cald, o vorba buna? Si cand ti-ai spus in vis, ultima data, “te iubesc”? Astepti de la altii de parca ei au. Nu au nici ei! Trezeste-te!

Vei spune: “Trebuie, insa, sa ma si odihnesc!” “Trebuie” si eu spun. Dar, ai in vedere ca si pentru aceasta odihna, natura a fixat o masura, dupa cum a fixat un timp marginit si pentru a manca si a bea. Tu, totusi, intreci limita, depasesti ceea ce ti-ar fi de ajuns. Dar in munca ta de toate zilele nu intreci masura, ci ramai totdeauna sub nivelul a ceea ce ai putea realiza.

Ma intrigi fiindca te-ai opus devenirii tale

Ma superi pentru ca nimic din ce faci nu ti-e dedicat. Te lamentezi si te zvarcolesti in cocina saraciei sufletului tau suferind. Dar am uitat sa-ti spun! Tu traiesti! Si ai puterea sa te gandesti ca esti nefericit. Si am mai uitat sa-ti spun ceva: 2 persoane au murit acum o secunda, iar in secunda asta inca 2 si vor mai muri tot cate 2 in fiecare secunda a fiecarei zile… undeva, pe Pamant. La un moment dat vei imparti si tu o secunda cu cineva…

Desigur, tu nu te iubesti, pentru ca daca ar fi altfel, ai indragi si natura ta omeneasca, precum si vointa si indrumarile acesteia. Altii, insa, care-si indragesc meseriile, muncesc pana la sleire, fara sa manance, uneori chiar fara sa se spele, pentru a-si desfasura activitatea pe care o au.

Dar tu pretuiesti natura ta mai putin decat isi iubeste gravorul meseria, sau dansatorul arta, mai putin decat pretuieste iubitorul de comori argintul sau, sau decat valoreaza cel care alearga dupa faima, zadarnica glorie. Pentru ca acestia, atata timp cat sunt stapaniti cu toata fiinta lor, de patimile pomenite, nu-si doresc un ragaz nici ca sa manance, nici ca sa doarma, cu mai multa ardoare decat ravnesc sa sporeasca, minut de minut, cele ce constituie obiectul preocuparii lor trudnice.

Oare tie activitatile, folositoare comunitatii, iti par mai lipsite de valoare sau vrednice de o sarguinta mai mica?

— Marcus Aurelius, Catre sine

Identificarea

A constientiza ca intreaga viata fizica este o “iluzie a simturilor” este cea mai dificila incercare a unui om aflat pe “drumul luminii”. Identificarea cu ceea ce ni se intampla, confuzia pe care o facem intre “cine suntem noi cu adevarat” si “experienta noastra fizica” este coplesitoare. Si nici macar nu e vina noastra. E o mostenire cu care ne-am nascut, care ne inconjoara din toate partile si pe care avem nevoie sa o reversam.

Stiu ca e la moda sa se spuna ca noi suntem singurii responsabili pentru ceea ce ni se intampla, dar acest lucru nu e chiar adevarat. Esti responsabil 100% cand esti constient 100% – altminteri tot mai exista momente de identificare si influente ale trecutului sau ale mediului care vor continua sa existe si sa te “predispuna” mereu la ceva. Iar asta nu trebuie luat ca pe o scuza, ci, mai degraba, ca pe o realitate pe care avem, cu totii, puterea de a o schimba.

Iar puterea vine din trairea unui principiu important al acestei creatii. Tot ceea ce este in exterior reprezinta doar o proiectie a ceea ce traiesti in interior, indeosebi la nivel subconstient profund, de care constientul nu are habar. Cheia transformarii experientei exterioare o reprezinta capacitatea de a intra profund in interior si a schimba mecanismele exact acolo.

“De ce”-uri

Altfel, vei continua sa privesti in oglinda si sa incerci sa piepteni parul celui pe care il vezi acolo, in loc de parul tau.

Pana cand omul nu va avea experienta directa a faptului ca este mai mult decat trupul si simturile, ii va fi aproape imposibil sa nu ia experientele vietii in serios. Si nimeni nu il poate acuza pentru asta. Fara a mai vorbi de faptul ca intreaga societate este astfel construita, in mod neintamplator, incat sa faca totul extrem de real.

E greu sa-i spui cuiva “de ce iei in serios chestia aceea”, “de ce te superi”, “de ce nu poti accepta usor punctul de vedere al altuia fara a te ofusca”, “de ce critici, judeci, acuzi”, “de ce ti-e teama, de ce fugi, de ce ataci, de ce suferi”. Atat de multe “de ce”-uri cu un singur raspuns. Continutul propriei constiinte.

Care, pe masura ce este curatat, nu mai este propriu, devine universal.

Comedia

Parafrazand replica “Bangkok has him now” din comedia Hangover 2, am putea spune si noi “The Matrix has us now” – Matrix-ul ne tine acum “prizonieri” prin simturi. Il putem oare pacali?

De-a lungul timpului omenirea a inventat nenumarate cai de a ocoli luarea in serios a lumii. S-a spus ca totul e o iluzie, o holograma, ca viata e un vis, un joc, un film proiectat pe ecranul constiintei. De ce trebuie ca acest film sa fie drama in loc de comedie?

Si de ce dezvoltarea personala si spiritualitatea trebuie sa fie exclusiv chestiuni serioase si nu ceva de care sa mai si radem? Osho alterna, in discursurile sale, pasaje intregi superbe si “serioase” cu pamflete si bancuri. Incerc sa imit si eu asta uneori, in ceea ce fac, tocmai pentru a evita atasamentul fata de un unic mod de a vedea viata.

Viata pe care o putem privi prin nenumarati ochi, ii putem acorda nenumarate interpretari care sa ne foloseasca, amintindu-ne ca niciuna din ele nu este reala in mod absolut, ci inventata. Iar scopul il stabilim tot noi. Poate fi chiar… pentru a ne distra!

Desi, asa cum spunea Donald Shimoda, Mesia cel recalcitrant din “Iluziile” lui Richard Bach:

A rade pe drumul catre executie nu este ceva care sa poata fi inteles de catre formele de viata mai putin evoluate.

Asadar, sa evoluam pentru a putea rade linistiti.

E cazul si momentul aici sa fac o scurta diferentiere intre vise si visuri, inainte sa imi expun parerea ochiometrica asupra intamplarilor fericite din viata.

In primul rand, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu utilizarea Dex-ologica a celor doua cuvinte: vise/visuri. Nu sunt unul si acelasi lucru! Pot sa fiu de acord ca ambele reprezinta ”faptul de a visa” (cf.Dex). Daca este in schimb sa facem o diferentiere, am putea spune ca visele sunt imagini in somn iar visurile sunt aspiratii.

Dar, in ce le priveste pe cele din urma, dati-mi voie sa nu fiu de acord cu Dex-ul – din nou: Visurile nu sunt iluzii desarte, ganduri, idei, aspiratii irealizabile. Ele sunt – daca vreti – aspiratii. Dar nu irealizabile! Ele pot deveni irealizabile. Si, va vine sau nu sa credeti, la asta ne pricepem. Da, stim sa facem din propriile noastre aspiratii ceva irealizabil.

Visuri devenite realitate sau nevoia de a face ceea ce simti… inca o data-n viata

Intamplarile fericite, asa cum stim cu totii, nu vin in fiecare zi. Vin cateodata. Iar daca stau, depinde doar de noi. De cele mai multe ori le luam in brate, le strangem la piept si le pastram ca pe niste frumoase amintiri. Atat! Si e frumos. E frumos pentru ca ne umplu de energie si ne sunt material de… ganduri bune…

O mica parte din aceste intamplari le transformam in realitate, le luam de mana si incepem un frumos tandem – in doi. Si e din nou frumos, pentru ca ne luam angajamentul sa dainuiasca intamplarea. Nu e usor, nu e nici greu, problema de la o vreme e ca nu mai stim care a fost intamplarea sau in ce s-a transformat.

Si acum ajung la intamplarile fericite si la nevoia de a face ceea ce simtim. Cu ce vin ele? Cu fluturasi, cu zambete, cu ochi patrunzatori si plini de drag… Cu actiune daca vreti. Si, asa cum cred adeptii puterii creative, actionam doar cand simtim. Daca nu avem pasiune si energie pentru a actiona, nu vom actiona. Pana la urma puterea creativa ajunge la fierbere doar cand intalneste energia din fiinta noastra.

Suprimarea propriilor noastre sentimente este ceea ce ne creeaza problemele. Adica ne blocam curgerea lina a energiei unei vieti creative suprimand ceea ce simtim. Trebuie sa intelegem o data pentru totdeauna ca putem aspira la puterea noastra creativa doar daca ne dam ocazia sa facem alegeri. Si putem alege sa facem ceea ce simtim, sa actionam mana in mana cu intamplarile fericite.

Ne place sa credem despre noi insine ca nu suntem simpli spectatori si ca scena vietii ne apartine. La fel si eu. Iar daca joc, daca totul e un teatru sau e real, ei bine, cine esti tu ca sa ma judeci?