* Guvernul a anuntat, la inceputul acestui an, ca Romania a inregistrat anul trecut o crestere economica de aproape 2% si s-a incadrat in tinta deficitului bugetar de maximum 4,4% din PIB. (sursa)

Lumea e in strada. Tot mai multa.

Fiecare isi striga nemultumirea, de la mana de protestatari care au fost saltati pentru ca sustinea legalizarea marijuanei (sursa) pana la cei care vor sa dispara taxa auto (sursa). Intre aceste exemple, o groaza de revendicari.

Uneori, in minoritate, vezi cate o pancarda singuratica aducand acuze la adresa sistemului politic si financiar actual (baza demonstratiilor gen “occupy” din SUA), sau o masca de tip “V” (Guy Fawkes) ratacita in multime. In rest, acordul general e “Jos Basescu”.

Lumea e nemultumita, dar nu chiar asa de nemultumita incat sa iasa in strada cu sutele de mii de oameni, ca in protestele de anul trecut din tarile europene si SUA. O explicatie a incercat sa dea Cristian Orgonas in acest articol. E de luat in seama, dar nu explica in intregime fenomenul.

Totusi, daca privesti datele economice, se pare ca am avut o crestere economica in 2011 (vezi sursa de la inceputul articolului). A incercat s-o spuna Basescu in declaratia sa, in ideea ca ne trezeste la realitate si intelegem ce bine o ducem. Nu cred ca a reusit, lumea e tot in strada. De ce?

Pentru ca… o duce rau

Vestea trista e ca, indiferent de cine vine la putere, o s-o duca la fel de rau, sau poate chiar mai rau. Deprimant, nu? Cauzele sunt multiple, dar ca sa-ti faci o idee de ce, incearca sa te gandesti ca sistemul bancar-financiar, care a determinat criza actuala, nu a fost reformat si faptul ca avem aceeasi clasa politica, de 20 de ani, care stie sa faca acelasi lucru pe care l-a facut in ultimii 20 de ani.

E o absurditate sa crezi ca daca faci acelasi lucru vei obtine alte rezultate. Cu alte cuvinte, clasa politica nu e capabila sa faca lucrurile altfel, indiferent cine vine la putere. Aceasta este o parere personala si mi-o asum.

Deci, ne asteapta vremuri interesante

Ce e de facut?

• sa ne conservam energia – nu are rost sa protestezi daca tot aceiasi oameni vin la putere (puterea actuala si opozitia “joaca” acelasi joc);
• sa ne dam seama ca statul nu ne poate ajuta – sau poate nici nu vrea;
• sa intelegem ca imbunatatirea situatiei noastre (a calitatii vietii) sta doar in mainile noastre;
• sa construim retele de cunostine si prieteni ca sa ne ajutam reciproc – vezi alternativele la sistemele monetare despre care am vorbit aici;
• sa facem in asa fel incat sa devenim cat mai independenti de sistemele actuale care ne asigura existenta (angajatori, sisteme de aprovizionare cu apa, hrana, combustibil etc.), sisteme care vor prabusi pe masura ce situatia generala, economica si financiara, se va inrautati tot mai mult.

Ne asteapta vremuri grele. Acum e momentul sa ne dam seama ca vechile sisteme se prabusesc si e cazul sa construim, impreuna, noi sisteme. Stiu, cuvintele mele descriu e o evolutie negativa, cu care multi nu sunt de acord. Sper, din tot sufletul, sa nu se intample asta. In schimb, prefer sa actionez acum, sa incerc sa construiesc ceva in acest moment, decat sa re-actionez, fara rezultate notabile, atunci cand lucrurile au pornit irevocabil pe panta negativa.

Managementul banilor e mult mai important decat numarul lor.
— T. Harv Eker

Citatul de mai sus este extrem de cunoscut, aparand pe o multime de site-uri. El contine un adevar care este greu constientizat de omul obisnuit. Cand spun “omul obisnuit” ma refer la angajati.

Acum e criza financiara. Toata lumea o simte pe propria piele. O spun nu pentru a castiga inca un rand la articol, ci pentru a seta cadrul exemplului pe care vreau sa ti-l dau.

Cand omul e stramtorat, primul lui gand este urmatorul: “Daca as avea mai multi bani, totul s-ar rezolva de la sine.” Asta crede majoritatea oamenilor si pe asta incearca sa se concentreze:

• cum sa ia o marire de salariu;
• cum sa gaseasca un alt job, mai bine platit;
• cum sa-si gaseasca un al doilea job;
• cum sa inceapa o activitate generatoare de venit.

E o abordare buna, dar de departe o abordare insuficienta. Sa zicem, de dragul argumentatiei, ca persoana respectiva reuseste sa realizeze o crestere a veniturilor. Ce va face?

• va acoperi datoriile presante;
• va acoperi golurile existente in fondul de rezerva (in cazul fericit in care are asa ceva!);
• va face achizitiile urgente, imperios necesare, pe care le-a amanat din cauza lipsei de fonduri;
• va face niscai cumparaturi la lucurile pe care le tanjeste de mult, pe care nu si le-a putut permite pana acum;
• va iesi mai des “cu prietenii” in oras;
• va face un concediu “cum merita”;
• isi va schimba celularul, masina, etc.

Tot ce e scris cu bold, in lista de mai sus, si alte exemple similare, persoana respectiva le va face “pentru ca merita”, “pentru ca avem doar o viata de trait”, “pentru ca trebuie sa te bucuri de viata cand poti” si completezi tu lista.

La ce se ajunge?

La situatia dinainte:

• bugetul e intins la maximum;
• banii sunt la limita;
• cu prima ocazie nefericita (intamplare neprevazuta, scaderea veniturilor) bugetul ajunge pe minus.

Cum spuneam in titlu, cea mai mare greseala din finantele personale este sa credem ca mai multi bani ne rezolva problemele financiare.

GRESIT! Doar un management eficient al banilor te poate duce spre independenta financiara si apoi spre libertate financiara.

Epilog

Am scris acest articol pentru ca am fost surprins de rezultatele unui sondaj de opinie pe care l-am facut pe site-ul Milionarul Mioritic. Lumea este interesata doar de informatii si tehnici care sa le mareasca veniturile, fara sa dea atentie managementului banilor si achitarii creditelor pe care le au. Te invit sa vezi rezultatele acestui sondaj dand click aici.

In acest articol vorbesc despre o anumita categorie de romani. Nu pot spune cu exactitate cat la suta din populatia activa corespunde acestui portret, dar am convingerea ca mare parte din “clasa de mijloc” si din patura situata deasupra acesteia dezvolta cel putin o parte din comportamentele descrise in acest articol. Desi folosesc termenul generic de “roman”, o fac din economie a textului si pentru usurinta exprimarii, fara a ma referi la “toti romanii”.

Romanul se pricepe la toate: de la politica la fotbal. Mai nou, studiind “fenomenul”, pot adauga la lista un alt domeniu: administrarea banilor pe care ii castiga.

Daca ii spui romanului ca nu stie sa-si gestioneze banii, ca ii risipeste cu usurinta si nonsalanta, va sari la gatul tau. De ce? Ai putea zice: “Pentru ca se simte lezat de un neadevar”. In spatele reactiei violente sta un raspuns mai nuantat: romanul stie, in adancul sufletului, ca nu e in stare sa-si gestioneze bine banii si il deranjeaza stramtoreala financiara in care se afla, dar nu e dispus sa recunoasca. De aceea are o asemenea reactie violenta.

Iti va spune ca pentru ananghia financiara in care se afla e de vina este situatia economica nationala sau mondiala, capitalismul salbatic in care traim, statul roman, incapabil sa stimuleze intreprinzatorii/sa protejeze oamenii cinstiti, muncitori, sau orice alt motiv pe care il citeste prin presa sau il aude la TV. In niciun caz nu va recunoaste ca vina i se datoreaza.

De ce nu recunoaste?

E simplu: pentru ca placerea de a cheltui a romanului e mai mare decat impulsul rational de a-si pune ordine in cheltuieli cu scopul de a-si echilibra bugetul si a avea finante personale sanatoase. Problema lui nu este, paradoxal, ca face putin bani, ci faptul ca el cheltuie peste posibilitatile sale.

Romanul e latin, iar latinii sunt pasionali. Ei simt mai mult decat gandesc. Sentimentele si emotiile ajung sa-i conduca, in cele mai multe cazuri, comportamentul, in dauna gandirii clare si a deciziei bazate pe evidente. Nu ca ar fi prost! Nici vorba, romanul e inteligent, iar cand nu e inteligent, e istet. Tocmai de aceea se supara atat de tare cand ii spui ca nu e in stare sa-si gestioneze corect banii. El este constient ca ar fi in stare, dar nu se poate abtine sa fie condus de emotii si sentimente cand cheltuie.

Care sentimente?

Totul vine de la nevoia de recunoastere personala si sociala. Romanul simte imboldul sa epateze, sa arate ca e “cel mai tare din parcare”, ca duce o viata de rege, chiar daca nu e cazul. Avem o vorba foarte “tare”: “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.” Aceasta fraza defineste succint si cu exactitate ce face romanul: se infoaie in pene, dar penele sunt artificiale, “de la chinezi”.

Romanul vrea sa fie mai tare ca vecinul, mai “accesorizat” decat colegul de serviciu, mai “umblat” ca seful sau.  Nu va precupeti nicio cheltuiala pentru a crea aceasta iluzie. Dar mai presus de toate, romanul vrea sa se simta important, bogat. Si, in mintea lui, crede ca a cheltui mult inseamna a fi bogat.

Pentru aceasta e dispus sa sacrifice orice: independenta, libertate de miscare. Cum face asta? Ia credite!

Placere instantanee

Romanul ia credit, AICI, ACUM, pentru a-si indeplini nevoiele emotionale. O va face fie pentru “a se simti important”, fie pentru recunoastere sociala. De aceea, isi va cumpara o masina mai rapida decat posibilitatea de a fi condusa prin gropile din Romania, o casa care ar putea gazdui dublul componentei familiale, se va imbraca de la “Bucci” si “Adidaci”, va merge la ski in “Ostria” si la mare in “Greace”. Totul pentru a se simti si a avea o imagine de “persoana importanta”.

Patinand cu indemanare printre jaloanele ratiunii financiare, care ii spune ca isi permite cu greu aceste cheltuieli, numai devenind un soi de aservit al bancii, romanul inchide ochii si face saltul: ia credit dupa credit, pana la maximum.

Plata

Sigur, in momentul respectiv, de cele mai multe ori, el poate sa faca fata ratelor. Romanul e optimist, deci pleaca de la ideea ca situatia lui se va imbunatati. Iar daca se imbunatateste, ce crezi ca face? Mai ia un credit!

Acest scenariu se poate repeta, de cateva ori. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, asa si romanul se trezeste, la un moment dat, ca are bugetul intins la maximum, din cauza ratelor, dar veniturile sale scad. Este momentul in care lucrurile iau o intorsatura neplacuta: este primul pas spre dezastru.

O coborare (chiar daca nu ajunge in infern)

In momentul in care lucrurile incept sa se inrautateasca, conform legii lui Muprhy, vor continua sa se inrautateasca. Romanul trece de la extaz la o forma voalata de agonie: intretinerea imaginii pe care a imprastiat-o prin lume il obliga sa cheltuie in acelasi ritm alert, pe cand castigurile sale financiare se contracta.

Necesarul de bani este la fel de mare, veniturile sunt tot mai mici si tot mai rare. Presiunile cresc, ratele incep sa fie amanate, platile facturilor intarzie de fiecare data. Suferinta creste, placerea se trasforma in frustrare pentru a deveni, in final, un chin.

Finalul?

De ele mai multe ori, romanul nu e in stare sa renunte singur, de buna voie, la atributele imaginii de om potent financiar, pe care s-a straduit s-o etaleze. Va fi nevoit s-o faca, in momentul in care i se confisca masina luata in leasing, cand i se blocheaza conturile si i se iau banii cu japca, de banca, cand este dat afara din casa luata pe credit.

Chiar daca aceste lucruri nu se intampla toate odata, detronarea romanului de pe piedestalul pe care s-a urcat singur, va avea loc. Chiar si in aceasta situatie, el va continua sa minimalizeze consecintele comportamentului sau, va brava cu talent de star, va incerca sa convinga lumea ca acesta este doar un episod tranzitoriu, ca isi va reveni in curand.

La un moment dat, din noroc sau prin jocul prielnic al astrelor, s-ar putea sa-si revina. Fericit ca a scapat ieftin, romanul va continua sa-si etaleze stilul de viata pe care crede ca-l merita, folosind aceeasi parghie, aceeasi schema veche de milenii care ii da senzatia ca este puternic si bogat: va imprumuta puterea de la aceia care o au, va imprumuta bani de la banca. Ciclul se reia din nou, intr-un carusel perpetuu, cu suisuri si coborasuri, cu extaze si agonii din care romanul nu va fi in stare sa invete ce inseamna sa fii, cu adevarat, bogat.

Mai TARE ca banca!

Acest portret se potriveste perfect la relativ putin romani, dar o mare parte dintre noi avem cel putin o farama din aceasta colectie de comportamente.

Daca ai maturitatea de a recunoaste existenta unei probleme, deoarece iti platesti cu greutate ratele la banca, daca ai dorinta de a rezolva aceasta problema, iti propun un plan simplu de urmat, prin care sa-ti platesti mai usor ratele la banca si sa-ti imbunatatesti radical situatia financiara.

Pret special pentru cititorii Empower: reducere 10 RON

“Mai tare ca banca” este o carte menita sa-ti ofere acele informatii care sa te ajute in “lupta” pe care o duci cu banca. Sunt explicatii clare, in limbaj simplu, de fiecare zi, metode simple, care pot fi aplicate usor, menite sa iti confere un avantaj in relatia cu banca.

Iar pentru cititorii Empower pretul este unul redus cu 10 RON: platesti 57 RON plus taxe postale pentru pachetul special – CARTE si DVD! Citeste detalii complete pe Empower Club si comanda copia ta imediat!

Spre surprinderea mea, a doua tema a starnit un interes deosebit, mai ales ca studentii sunt in plina sesiune de examene. Au fost 14 Like-uri pe Facebook si avem peste 40 de comentarii.

Aceasta experienta mi-a schimbat unele preconceptii si mi-a adus informatii noi despre cum gandesc studentii. Pana acum, credeam ca vremea studentiei este o perioada in care nu te preocupa finantele personale decat la un nivel de supravietuire.

Cu surprindere am aflat ca:

• studentii sunt foarte interesati de subiect;
• stiu despre urmarirea veniturilor si cheltuielilor, desi doar o minoritate folosesc aceasta tehnica;
• unii dintre ei folosesc fonduri de rezerva pentru situatii neprevazute;
• altii economisesc pentru evenimente majore ulterioare (banchetul de final de facultate).

Cele trei tehnici de mai sus sunt foarte eficiente, desi sunt folosite doar de o parte din populatia activa. E adevarat, doar o mica parte din studenti le folosesc, dar faptul ca le cunosc si le aplica este un mare plus.

La sectiunea “puncte negative”, trebuie sa mentionez faptul ca niciunul dintre cei prezenti la sectiunea de mentorat nu economiseste pentru a deschide o afacere sau pentru a investi. Cu alte cuvinte, ei cheltuie toate resursele pe care le au, chiar daca sunt luni in care au iesit pe pozitiv. Orice bani in plus, aparuti la sfarsitul lunii, sunt “tocati” pana la ultimul.

Nu spun acest lucru ca o acuza pentru ca sunt multe familii care face acest lucru. Ce vreau sa subliniez este faptul ca niciunul dintre studenti nu cunoaste si nu aplica regula fundamentala a prosperitatii: pune banii sa munceasa pentru tine, inmulteste banii cu ajutorul banilor.

Problema majora este urmatoarea: comportamentul nostru, in adolescenta si ca tanar adult, ne produce o obisnuinta care se perpetueaza de-a lungul intregii vieti. Comportamentul nostru financiar respecta la randul lui aceasta regula. Ca atare, pentru ca persoanele respective sa ajunga prospere din punct de vedere financiar, vor trebui sa-si modifice comportamentul, lucru cu atat mai dificil cu cat inaintezi in varsta.

Cheia unei vieti prospere este sa-ti creezi obisnuinte de comportament financiar in adolescenta care sa te duca spre prosperitate. Mai tarziu iti va fi mult mai greu s-o faci.

Va rog sa-mi spuneti, lasand un comentariu la acest articol, care au fost obiceiurile voastre financiare in viata de student sau adult tanar si daca va tenteaza sa cititi o carte care sa se adreseze acestei varste si care sa trateze elemente de finante persoanle pentru studenti si tineri.

Sunt pasionat de finante personale de mai bine de cincisprezece ani. Cu toate acestea, am zile in care nu sunt multumit de modul in care merg finantele mele. Sunt sigur ca si tie ti s-a intamplat acest lucru.

Teoretic, ar trebui sa nu fie asa. Am multiple surse de venit. Iata o lista (incompleta) a activitatilor generatoare de bani:

• profesiunea de medic dentist (da, inca mai lucrez, desi programul meu s-a redus la jumatate);
• investitii imobiliare;
• investitii la bursa (preponderent la Forex);
• site-urile mele in care vand spatiu publicitar;
• cartea mea (pe viitor, cartile mele);
• articole scrise pe alte site-uri;
• sisteme de afiliere online (fac reclama la produse si servicii).

Acestea sunt surse de venit care au produs sau produc in acest moment. Am scris lista aceasta pentru a-ti arata doua lucruri importante:

1. este ESENTIAL sa ai mai multe surse de venit care functioneaza in paralel;
2. e posibil ca unele surse sa nu fie active, chiar daca sunt in atentia ta (de exemplu, in acest moment, veniturile mele din zona imobiliara sunt inghetate, datorita situatiei de cadere a pietei).

Al treilea element, la fel de important, pe care l-am lasat la urma:
3. Trebuie sa te preocupe CONTINUU stabilirea de noi surse de venit.

Faptul ca am multiple surse de venit imi da o mare rezistenta la efectele negative ale crizei economice. Desi criza mi-a inchis anumite surse (cum sunt imobiliarele), desi altele sunt reduse (cum sunt veniturile din reclame pe site-urile mele), raman suficient de multe surse ca sa fiu “pe linia de plutire”.

Cu toate acestea, sunt momente in care fluxul de monetar scade la un nivel care ma deranjeaza. Acest lucru imi da bataie de cap si imi produce o stare de frustrare. Desi sunt pasionat de finante personale si investitii, desi am muncit din greu sa pun pe picioare aceste surse de bani, desi sunt permanent conectat la noutatile din domeniile in care activez, nu sunt infailibil. Realitatea imi palme din cand in cand ca sa-mi arate ca lucrurile se schimba continuu si ca trebuie sa ma adaptez din mers la ele.

Ce fac?

In asemenea situatii, ma uit, in primul rand, la sursele primordiale de venit. Cu alte cuvinte, ma uit la primele trei surse de venit, ca volum al banilor pe care il produc. Imi pun urmatoarele intrebari:

• De ce au scazut incasarile?
• Ce trebuie sa fac pentru a repara problemele aparute?
• Ce trebuie sa fac pentru a creste incasarile?

In general, problemele care apar sunt fie sezoniere (perioada vacantelor), fie o epuizare a metodelor de marketing, fie o epuizare a cererii pietei pentru produsul sau serviciul pe care il vand (sau il promovez).

• Daca e vorba de ceva sezonier, caut metode de marketing specifice (de obicei, reduceri de sezon).
• Daca e vorba de o epuizare a metodelor de marketing, nascocesc noi metode de promovare.
• Daca e vorba de o epuizare a cererii de piata, imbunatatesc produsul pentru a relansa cererea sau scot un nou produs.

Pentru ultimele doua metode, incep prin a ma documenta serios. Caut pe internet resurse, folosesc idei pe care mi le-am notat de-a lungul timpului (cand dau de o metoda noua sau interesanta de marketing, cand imi vine o idee de carte sau de produs, imi notez undeva). Citesc si aprofundez pentru a putea face un plan de lucru. Cand ma simt suficient de pregatit (plin de informatii):

• imi stabilesc telurile;
• fac o schita de plan;
• realizez prima varianta de implementare a planului;
• cer feedback (de obicei de la sotia mea);
• fac primele ajustari;
• lansez pe piata;
• colectez primele rezultate (cat de bine e primit produsul);
• fac ajustarile de rigoare;
• relansez produsul;
• continui aceasta bucla pana sunt multumit de rezultate.

Dar tu?

Stiu: imi spui ca tu esti angajat si nu te intereseaza chestiile astea. Dar daca inlocuiesti anumite elemente cu cele specifice situatiei tale, vei vedea ca metoda functioneaza.

Ia primele trei surse de venit la analiza. Daca n-ai trei surse de venit, daca n-ai nici macar doua, ai o problema. In acest caz, ia singura sursa de venit (slujba ta) la analiza si vezi de ce nu castigi suficient.

Iti spun eu de ce: pentru ca nu te-ai facut suficient de pretios pentru angajatorul tau. Daca esti de o importanta ESENTIALA pentru angajatorul tau, nu vei avea nicio problema sa ceri o marire de salariu. Daca nu esti important pentru el, fa-te important!

Cum?

• cauta sa-ti imbunatatesti rezultatele la munca;
• implica-te mai activ;
• creste calificarea ta, facand cursuri sau urmand institutii de invatamant superior, fa masterate, doctorate, etc;
• propune metode care sa mareasca incasarile firmei la care esti angajat;
• fa ORICE crezi ca e nevoie pentru ca angajatorul sa castige mai multi bani;
• in final, dupa ce obtii mai multi bani pentru angajatorul tau, negociaza o crestere de salariu.

Mai multe surse de venit

Eu sunt preocupat permanent sa-mi multiplic sursele de venit. Chiar in acest moment am trei noi surse de venit, in pregatire. Evident, la inceput voi castiga foarte putin din ele. Uneori, voi lucra pe gratis, pentru a-mi exersa abilitatile sau pentru a “deschide” piata cu gratuitati.

Pentru a pune pe picioare o sursa de venit, e nevoie de timp si de bani. Iar cand am probleme cu cashflow-ul, investesc si mai mult timp si efort pentru aceste noi surse de venit, cu speranta ca ele sa inceapa productia de bani cat mai curand. Iar pe cele care sunt la inceput caut sa le impulsionez pentru a produce in plus. Cresterea incasarilor este un proces care se desfasoara in timp.

Gandeste-te la un inginer. El sta in facultate trei sau cinci ani pana primeste o diploma. Abia dupa aceasta perioada se poate angaja. Asa e si cu sursele de venit.

Tu trebuie sa faci la fel. Sa cauti permanent noi surse de venit. Un al doilea job, o mica activitate independenta generatoare de venit, poate deschiderea unei firme. Internetul ofera multe oportunitati online. Exista atatea variante, trebuie doar sa vrei!

Concluzie

Pentru a iesi din probleme, fac urmatoarele:

• analizez situatia;
• caut cauzele scaderii veniturilor;
• gasesc solutii;
• fac planuri;
• incep aplicarea planurilor;
• ajustez din mers pentru a imbunatati rezultatele.

Ordinea de lucru:

• incep cu cele mai mari surse de venit pentru a le creste eficienta;
• trec apoi la sursele care abia incep sa produca;
• in final, dau atentie proiectelor de inceput ca sa le dau un impuls initial.

Copiaza metodele mele, incearca, vezi ce ti se potriveste, adopta ce functioneaza. Succes!

Au fost 22 de comentarii la site (in momentul in care scriu acest articol) si destul de multe mesaje venite prin email. Va multumesc voua, tuturor celor care ati avut curajul sa recunoasteti ca ati trecut printr-o asemenea situatie. Va multumesc pentru ca ati impartasit cu noi modul in care incercati sa rezolvati o asemenea problema.

Iata raspunsurile voastre cele mai semnificative:

• Eu ma duc la culcare, ca sa nu fac o criza de depresie (dar banii nu reprezinta niciodata motivul real).
• Iau o pauza si evaluez ce am, ce nu am, de ce nu am. Si, de fapt, daca ce vreau eu este atat de important incat sa merite consumul de energie si disperarea.
• De obicei, primul pas pe care il fac nu are legatura directa cu rezolvarea problemei… asa ca schimb mediul, rearanjez, creez o adaptare a mediului meu interior si exterior. Apoi imi aduc aminte cine sunt. Poate am uitat. Ce potente am, pe care nu le-am folosit, care din ele ar fi folositoare azi si aici.
• Eu de exemplu ma tund, imi schimb lookul.
• E bine sa ne revizuim comportamentul, actiunile si sa vedem unde gresim.
• Daca sacul pe care vrem sa il urnim este prea mare pentru fizicul si energia noastra personala, inseamna probabil ca am acumulat in el lucruri prea multe, de care nu mai avem nevoie… am luat asa zisul sac si l-am golit de inutilitati, uneori inlocuindu-le cu lucruri mai sanatoase.
• Eu… stau intr-un colt al camerei pana trece criza! Glumesc!
• Ma intorc la mine si aflu ce nu am scos la iveala din traista cu povesti.
• Stiu ca trebuie sa fac ceva, sa actionez, dar parca imi lipseste vointa.
• Plang si apoi ma duc la culcare.
• Incerc sa ma informez cat mai mult, poate gasesc o oportunitate. Este una din solutiile pe care le aplic curent, in rest ma gandesc sa transform in bani prin vanzare lucruri de care ma pot debarasa si incep sa ma gandesc cat mai mult la o evadare din Romania, care nu mai e promitatoare deloc.
• Ma rog lui D-zeu sa-mi lumineze mintea ca sa pot vedea IDEEA… si intotdeauna ea apare, atat cat sa se rezolve situatia.
• Eu, cand nu mai pot – financiar – fac Consiliu de familie, abordand subiectul “cheltuieli” si dau curs propunerii sotului meu de a reinfiinta “caietul de cheltuieli”. Nu ajungem niciodata sa facem bilantul, dar simplul fapt ca exista ne determina sa ne cenzuram cheltuielile…

Au fost multe alte mesaje, care nu reuseau decat sa arate cu degetul catre criza/conducatorii nostri/tara de c… in care traim. Ele arata cu claritate ca oamenii, de multe ori, pot doar sa-si descarce greul pe care-l tin in suflet. Acest gen de raspunsuri au fost doar o minoritate.

Ceilalti au reactionat. Unii doar mental, neputand sa treaca la actiune. Altii s-au rugat la Divinitate, pentru ajutor si indrumare. Cei mai multi s-au uitat spre interior, pentru a gasi inspiratie si putere, dupa care au trecut la actiune.

Indiferent de modul in care au reactionat, au facut-o cat se poate de uman. Daca au reusit sau nu sa treaca de greutati, asta e alta poveste. Inclin sa cred ca doar analiza situatiei, realizarea unui plan si trecerea la actiune reprezinta o solutie viabila, in asemenea situatii.

O alta solutie?

Discutiile s-au indreptat, la un moment dat, spre o alegere la care, personal, nu m-am gandit. Ce faci: ramai in situatia produsa de realitatea in care traiesti (in Romania de azi) sau admiti ca ti-ai depasit capacitatea de adaptare si schimbi arealul, plecand spre alte zari mai primitoare?

Personal cred ca aceasta solutie… poate fi o solutie. In mod clar este legata de actiune, in mod sigur produce sanse marite de a rezolva problema. De aici ar putea pleca o alta discutie:

• solutia da dovada de limitare (sau autolimitare?)
• e un mod de a recunoaste ca ai gresit in actiunile tale de pana acum?
• e vorba de un act de lasitate, de o capitulare?
• e o tradare a tarii?

Fiecare persoana isi manifesta instinctul si are datoria sa supravietuiasca fizic. Acest lucru este justificabil, folosind orice metode prin care nu se produce un rau asupra persoanelor din jur. Nu vad nicio greseala in a pleca din tara cand crezi ca nu mai poti. Iar daca gestul tau, multiplicat de zeci sau sute de mii de ori, la nivel de natiune, produce probleme tarii, iti atrage doar suta mia parte din vina.

Am cunoscut o multime de oameni care au plecat din Romania, pentru a lucra si apoi a se stabili in strainatate. Am stiut detalii despre viata lor aici, inainte de a pleca. Multi dintre ei au ajuns la capatul puterilor. I-am intalnit dupa ce s-au stabilit “departe”, mi-au povestit cum au reusit sa-si schimbe viata in bine.

Pot spune cu mana pe inima ca acei oameni merita sa fie fericiti. Acolo unde sunt, au mai mult decat aici, au propasit (intr-o masura mai mare sau mai mica) si, din cauza acestui lucru, pot da inapoi ceva: familiei apropiate (sot, sotie, copil), restului familiei (parinti, frati), poate prietenilor. Daca ar fi ramas aici, n-ar fi putut sa daruiasca nimic.

Eu am ramas

Eu am ramas aici, desi aveam posibilitatea sa plec in lume, de nenumarate ori. Mai mult de jumatate din colegii mei de facultate sunt prin vestul Europei, prin America de Nord sau prin alte parti ale globului. Am ramas, continui sa traiesc aici, deci nu mi se poate imputa faptul ca am o parere “de la caldurica”. Iar parerea mea e clara: fiecare are datoria sa supravietuiasca, sa propaseasca, sa dea inapoi din ceea ce a primit, acolo unde are cele mai mari sanse sa realizeze aceste deziderate.

De ce n-am plecat? Cum am rezistat financiar, in aceste perioade tulburi? Ce fac cand lucrurile nu ies cum vreau eu? Va invit sa cititi saptamana viitoare (promit sa nu mai aman raspunsul).

Acest adevar este un sac pe care trebuie sa-l ducem in spate din momentul in care ne nastem in cadrul societatii moderne. La inceput, pentru ca inca nu putem, este dus, in locul nostru, de catre parinti. Apoi, mai devreme sau mai tarziu, ne vine randul si noua.

Pe langa aceasta “cruce”, grea, de care n-ai cum sa scapi, a mai venit si criza economica. Ti-a scazut salariul, poate ai fost dat afara din serviciu. Ratele sunt la fel, asta pe langa faptul ca trebuie sa mananci, sa te imbraci, sa platesti intretinerea, sa…

Zi de zi, luna de luna, mentinerea standardului de viata “de dinainte de criza” este tot mai grea. Daca ai in grija responsabilitatea unei familii, lucurile se complica si mai mult. Si uite asa, ti-e tot mai greu sa faci fata nevoii de bani. Banii vin greu, banii se duc repede. Cauti solutii, incerci variante, reusesti, apoi esuezi. O iei de la inceput, pentru a ajunge tot acolo. Sau, poate, nu faci nimic decat sa te plangi de situatie.

Ai ajuns la capat. Nu mai vezi nici o iesire, ti-e lehamite de aceasta situatie, de sacul greu care e tot mai greu de urnit din loc, de criza, de nevoi. Sunt sigur ca ai simtit, macar o data in viata, aceasta senzatie.

Ce faci cand crezi ca nu mai poti sa rezisti, din punct de vedere financiar? Iata ce fac unii:

• se vaita;
• dau vina pe criza, pe guvern, pe conspiratia mondiala a … (completezi tu punctele de suspensie);
• au o criza de isterie;
• au o criza de depresie;
• se duc la culcare;
• se gandesc la sinucidere;
• se imbata;
• se drogheaza;
• fac o baie calda, apoi un dus rece;
• se duc la mama (mai functioneaza chestia asta?);
• isi bat nevasta;
• fac o criza de nervi sotului;
• isi bat copiii;
• se uita la televizor;
• se uita la televizor, apoi arunca televizorul pe geam;
• sparg vesela;
• fac sex, ca sa uite;
• stau si se uita in gol, la perete;
• pleaca si se plimba aiurea pe strazi;
• pleaca si se plimba cu masina (cat mai au benzina);
• stau pe pod si se uita cum trece apa sub el;
• urla la luna;
• plang;
• innebunesc;
• isi ucid familia apoi se sinucid (ce, n-ai vazut stirile de la ora cinci?)

TU ce faci in momentul in care ajungi intr-o asemenea situatie? Raspunde-mi la aceasta intrebare, lasand un comentariu la acest articol si, intr-un articol viitor, iti spun ce fac eu cand nu-mi ies “calculele” financiare.

Primul lucru pe care l-am facut, cand am venit acasa, a fost sa caut sursa initiala a stirii. Mi s-a parut ca e vorba de un caz simplu, dar pe masura ce ma adanceam in cautare si in “poveste”, lucrurile au inceput sa se complice.

Iata pe scurt detaliile:

• persoana in cauza are 62 de ani;
• este absolvent de institut superior (Institutul Tehnic Minier din Baia Mare);
• de doi ani este in somaj, dupa ce a fost disponibilizat, odata cu inchiderea firmei la care lucra, din cauza crizei;
• se spune ca “Are 35 de ani de vechime in munca, dintre care trei in stagiul militar; ani pe care casa de pensii nu ii recunoaste“;
• spune ca a trimis peste 30 de CV-uri la firme si nu il angajeaza nimeni;
• un patron de spalatorie auto i-a spus ca “nu e bun nici la spalat masini”;
• nici sotia lui nu lucreaza, deci nu au surse de venit;
• si-a vandut masina pentru a achita restantele la credit;
• vinde verigheta sotiei pentru ca nu mai au ce manca;
• a cerut sa fie eutanasiat, intr-o audienta la prefectul judetului, pe motiv de “boala grava de sistem (social, statal, nu se dau detalii, dar nu e vorba de o boala a organismului sau)”;
• spune ca “prin gestul sau nu vrea spectacol, ci doreste sa atraga atentia asupra situatiei dificile in care se gasesc persoanele care mai au putin pana la pensie si nu se pot angaja”.

Concluzii?

Pe masura ce analizezi aceasta lista de informatii, ajungi la concluzii interesante.

• Domnul in cauza “asteapta pensia”, dar e departe de varsta de pensionare… cum vine asta?
• Este om cu studii superioare. Ma indoiesc ca lui Badea Gheorghe, tractorist la CAP, timp de 30 de ani, i-ar fi venit ideea cu eutanasia… si cu mersul la prefectura… povestea asta suna a campanie media care nu se invata la CAP.
• A trimis peste 30 de CV-uri. Cunosc un prieten care lucreaza in IT si a trimis 120 de CV-uri cand isi cauta de lucru. 30 de incercari mi se pare o cifra minora, mai ales in ziua de azi.
• Cea mai ciudata stire este: “casa de pensii nu ii recunoaste vechimea”. In primul rand nu se specifica daca nu ii recunoaste toata vechimea sau parte din vechime. Curios, pentru ca domnul a lucrat ca director la firma de la care a fost disponibilizat, ma indoiesc profund ca lucra la negru si nu i s-a trecut vechimea in cartea de munca… iar daca nu i s-a trecut, e partial si vina lui, pentru ca nu l-a interesat problema. Ca persoana cu studii superioare, trebuia sa verifice daca firma care il angajeaza i-a operat in cartea de munca, anii petrecuti in firma… iar daca nu a facut-o, poate sa dea in judecata persoanele vinovate (pentru ca firma oricum nu mai functioneaza).
• Nici sotia nu lucreaza… de ce? nu ni se spune.
• A vandut masina pentru a achita restantele la rate… credite vechi, poveste incurcata, nu comentez…
• S-a dus la prefect pentru a face acest gest teatral, dar pretinde ca “nu vrea spectacol”, ci “sa atraga atentia”.

M-am uitat la fotografia Domnului Vasile Apati, care apare intr-un ziar, cu o hartie in mana. Este un domn bine facut, imbracat intr-o haina de piele, bine infofolit intr-un fular de matase. Nu e slab, nu e anemic, in plus are un zambet pe buze. Nu pare sa fie depresiv.

Ca atare, nu e genul care vrea sa moara. Lucrurile incep sa arata a show de stiri de la ora 5.

Solutii?

Cu permisiunea publicului cititor, ii voi sugera Domnului Apati cateva solutii care pot sa-l scoata din situatia financiara in care se afla.

• Sa caute in continuare de lucru. La un search lejer (la data la care scriu acest articol) pe jobcrawler.ro am gasit 184 de locuri de munca in Satu Mare. Ii recomand D-lui Apati sa nu tinteasca job-uri “de top”, ci sa se orienteze spre cele pentru care este supracalificat pentru ca are mari sanse de a primi de lucru.
• Sa-si vanda apartamentul in care sta. E renovat recent (pentru asta are creditul la banca), deci se va vinde.
• Din banii obtinuti sa stinga creditul la banca.
• Sa-si cumpere o garsoniera pentru el si sotia. Fata lui este in Franta, deci nu are nevoie de spatiu, nici macar pentru nepoti.
• Daca ii raman bani, sa-si cumpere o casa la tara si sa inchirieze garsoniera. Garsoniera va produce venit rezidual, la tara nu plateste intretinerea si isi poate cultiva cel putin parte din hrana de care are nevoie.
• Daca nu vrea la tara, sa caute, atat dansul cat si sotia sa, de lucru in oras.

Solutii sunt, atat timp cat vrei sa rezolvi o problema. Cred ca in situatia de fata sunt solutii, dar nu se doreste folosirea lor. Avem de-a face cu un domn care are (inca) resurse financiare si posibilitati de angajare, dar probabil considera ca e sub demnitatea sa sa se mute la tara sau sa se angajeze pe o slujba pentru care este supracalificat.

Vreau sa fiu inteles clar: ce se intampla cu multi dintre cei care au varsta Domnului Apati si sunt in somaj este o tragedie. Este deosebit de greu sa te angajezi, este deosebit de greu sa gasesti surse de venit. Dar acest lucru nu inseamna ca nu exista solutii sau ca trebuie sa faci cascadorii in presa.

Poate fi rezolvata problema Domnului Apati altfel decat atragand atentia asupra sa printr-o campanie media condusa cu mijloace socante? Ramane sa decideti singuri…

Surse:
Nu mai poate sa traiasca asa. Un pensionar din Satu Mare a cerut sa fie eutanasiat.
Satu Mare: Vasile Apati, fost director 11 ani, a amanetat verigheta sotiei ca sa achite intretinerea.

Cifrele par sa vorbeasca de la sine, intr-un sondaj realizat de Daedalus Millward Brown pentru Raiffeisen Banca pentru Locuinte (sursa):

• 53% dintre romani au reusit sa economiseasca in 2010;
• 60% au avut ca scop situatiile neprevazute (32% se gandesc la viitorul copiilor lor, iar 23% vor sa-si renoveze locuinta);
• 53% prefera banii lichizi, 32% depun in conturile curente, 13% in depozite la termen si 12% in asigurari de viata/pensii private.

Nu numai atat. In 2010, cererea de credite a ajuns la minimul ultimilor 6 ani (sursa)! Datele certifica faptul ca numarul creditelor noi este mai mic decat numarul creditelor ajunse la scadenta sau rambursate in avans. In ultimele doua luni ale anului 2010 chiar si soldul restantelor (creditele la care sunt intarzieri in plata ratelor) a inceput sa se stabilizeze.

Aceste cifre par sa spuna ca romanul s-a desteptat din punct de vedere al educatiei financiare. Chiar daca aceasta trezire s-a datorat crizei mondiale, e o desteptare bine venita.

Sa nu?

Daca te uiti mai atent la cifre, vei vedea adevaratul tablou din spatele primei impresii:

• 60% economisesc pentru situatii neprevazute. In traducere, de frica, cel mai probabil din cauza crizei economice.
• 23% economisesc pentru consum (adica in final, tot vor cheltui banii).
• 53% prefera banii lichizi. Este cea mai nefericita modalitate de economisire, banii erodandu-se prin inflatie, adica intr-un an, suma tinuta “la ciorap” in lei, isi pierde 8% din valoare.
• 32% depun banii in conturi curente. Aceste conturi au dobanda subunitara, adica practic nu au dobanda.
• 13% folosesc depozitele (care, in ultimul timp, au randament real negativ, adica nu reusesc sa acopere pierderea de valoare prin inflatie – sursa).
• 12% investesc intr-un sistem de pensii/asigurari.

Informatiile de mai sus arata ca:

• cei mai multi romani economisesc de frica, speriati de criza economica;
• cei mai multi romani nu au educatie financiara, alegand cele mai proaste metode de economisire;
• o minoritate (25%) foloseste metode care sa contrabalanseze pierderea de valoare ce apare prin inflatie.

Si la americani se economiseste mai mult. In schimb, studiile au aratat ca la sfarsitul anului 2010 au lasat-o mai moale. In noiembrie, americanii au o vacanta care este dedicata traditional cumparaturilor. Cifrele au aratat ca anul 2010 a fost cel mai bun an in vanzari, in ultimii patru ani (sursa).

Ce se intampla?

Termenul de specialitate este frugality fatigue. Oamenii obosesc sa mai economiseasca. Ei pornesc sa cheltuiasca la fel ca pe vremuri, desi nu exista o crestere economica in adevaratul sens al cuvantului.

Acest lucru a aparut la americani in 2010, pentru ca la ei a debutat criza. Desi previziunile oficiale spun ca revenirea economica in Romania mai are de asteptat, cred ca romani va intra in frugality fatigue nu peste mult timp. Asa suntem noi: timpul ne face sa uitam repede. Unii analisti cred ca romanii deja au obosit sa economiseasca (sursa).

Iar despre credite, lucrurile sunt mult mai simple. Romanul nu mai ia credite pentru ca nu mai poate. Cei care erau dispusi sa ia credite nu mai pot lua, iar cei care pot lua nu mai vor sa ia. Nu e vorba ca romanul a devenit mai destept, ci ca e obligat sa stea departe de credite.

Concluzie

Romanii nu au invatat lectia. Criza nu le-a aprins dorinta de a invata finante personale. In continuare, ei reactioneaza instinctiv, manati de frica si reactiv, dupa ce raul a fost facut. Daca totusi iau decizii bune (sa economiseasca), folosesc metode nepotrivite, care ii fac sa piarda bani.

Nici americanii nu stau mai bine. O spune seful FED, Ben Bernanke (sursa). Dar asta nu ma incalzeste deloc.

Legamantul profesiei ma obliga sa fiu discret, dar a fi discret inseamna sa nu legi povestea de un nume. Cum forta sta in poveste, nu in numele atasat de ea, am dezlegarea sa ma inspir din aceste povesti.

Romani plecati in strainatate

Exista doua tipuri de romani plecati in strainatate:

• cei care pleaca la munca, cu ideea ca se vor intoarce in tara, cu bani;
• cei care pleaca pentru o viata mai buna, romani care vor sa ramana in strainatate.

De fapt, mai exista o categorie: cea a romanilor care pleaca pentru a ramane, dar se intorc, pentru ca nu se adapteaza la societatea vestica si la modul de socializare de acolo.

Plecati temporar pentru a face bani

Dintre cele trei categorii, prima este cea mai napastuita financiar. Nu stiu in ce masura aceasta categorie citeste bloguri de finante personale, dar imi fac datoria sa ofer cateva solutii pentru cei care se incadreaza in acest grup.

Rezista tentatiei

Cea mai intalnita poveste pe care am auzit-o:

- Am ajuns acolo, am inceput sa muncesc. Majoritatea banilor se duceau pe chirie si pe mancare.
- Si restul? intreb eu.
- Pai, stiti cum e omul, isi mai cumpara una, alta…
- Dar ai adus ceva bani acasa?
- Nu… s-au dus toti… acolo…

In momentul in care, dupa o viata de privatiuni, ajungi sa ai, dintr-odata, ceva mai multi bani in buzunar, tentatia de a-i cheltui este enorma. Iti dai seama ca lucruri la care tanjeai pot fi accesibile pentru ca ai suficienti bani. Acest lucru te face sa cheltuiesti fara sa te gandesti. E primul si cel mai mare dusman pe care trebuie sa-l infrunti, daca vrei sa ramai cu ceva bani dupa ce vii acasa, in tara.

Economisirea: un cuvant necunoscut?

Cei mai multi romani care pleaca temporar, la munca, in strainatate, au dus in tara o viata la limita supravietuirii. Ei nu stiu cum sa economiseasca pentru ca li s-a parut ca nu au suficienti bani ca sa economiseasca.

Ajuns in strainatate, ti se intampla un lucru ciudat: desi ai bani mai multi, tot nu economisesti! Dintr-o data, banii pe care ii castigi ti se scurg printre degete. Vei da vina pe faptul ca viata e mai scumpa in strainatate.

E usor sa dai vina pe o cauza externa. Dar daca te uiti cu atentie si esti determinat sa pui degetul pe rana, vei vedea ca doar tu esti cel vinovat:

• iti cumperi haine mai fitoase, tigari mai fine, mancare mai scumpa decat in tara;
• iti permiti lucruri care acasa nu le aveai.

Din aceasta cauza, nu vei apuca sa economisesti niciun ban. Cauza esti tu, pentru ca nu esti obisnuit sau nu stii sa economisesti. Economisirea este al doilea lucru pe care trebuie sa-l faci (dupa ce invingi tentatia). Trebuie sa te hotarasti: ai plecat in strainatate la munca, pentru a face bani pe care sa-i cheltui sau ai plecat pentru a face bani, cu care sa ramai?

Cum sa fac?

Exista doua metode simple de a beneficia de pe urma banilor castigati, atunci cand ai plecat la munca in strainatate:

• trimite bani acasa;
• pune banii economisiti la banca.

Banii trimisi acasa vor fi, cu siguranta, cheltuiti. De cele mai multe ori, familia lasata in tara are probleme financiare. Ei vor folosi banii mai mult sau mai putin intelept. Chiar si asa, decat sa cheltuiesti tu banii, mai bine le faci viata mai usoara celor de-acasa.

Banii economisiti se vor strange. S-ar putea ca, la un moment dat, sa te hotarasti ca e mai bine sa nu te intorci in tara. In acel moment, banii adunati in banca te vor ajuta sa te stabilesti in noua ta tara.

Daca totusi vei reveni in tara, banii respectivi pot fi folositi constructiv.

Am venit cu bani in tara. Ce fac cu ei?

Cum spuneam mai inainte, fa ceva constructiv:

• daca nu sunt foarte multi, foloseste-i la imbunatatirea locuintei in care stai (de la zugravit, pus geamuri termopan, la largirea casei);
• daca sunt ceva mai multi, ii poti folosi ca avans pentru o locuinta (daca nu ai una);
• poti sa cumperi teren pentru o casa;
• poti sa incepi o afacere, daca ai invatat o meserie noua in strainatate;
• daca banii sunt suficienti de multi (si ai o casa in care sa stai), ai putea cumpara o garsoniera sau un apartament, pentru inchiriere.

Ce sa NU faci!

• nu cumpara electronice (celulare, “plasme”, etc.);
• nu cumpara un autoturism (decat daca il folosesti pentru a face bani: taxi, transport de marfa sau persoane, etc.);
• nu cumpara “boarfe”.

In general, nu cumpara lucruri care se perimeaza rapid.

M-am intors in tara pentru ca nu m-am adaptat

Acest caz este mai usor de gestionat. De obicei, cei care pleaca pentru a ramane in strainatate incearca de la inceput sa-si faca “un cheag”. Acest lucru inseamna ca sunt mai strangatori, mai economi. Tinand cont ca perioada in care isi dau seama ca nu se pot adapta se masoara in ani, ei vor dispune de o suma mai mare de bani la plecare.

Daca crezi ca nu poti sa te adaptezi in strainatate, iti recomand ceva: fa ruptura definitiv! Asta inseamna sa vinzi tot, TOT, sa transformi posesiunile tale in bani si sa vii cu ei in tara.

In tara, vei avea doua prioritati:

1. sa-ti asiguri adapostul;
2. sa-ti asiguri o sursa de venit.

Daca ai bani suficienti, cumpara-ti o casa. Dar nu te lacomi. Nu trebuie sa arati ca ai facut multi bani in strainatate. Cumpara o casa pentru strictul necesar, fara camere care sa fie nelocuite, ca sa poti ramane cu bani in plus. Cu acesti bani, cauta sa-ti pornesti o afacere, in cazul in care ai invatat o meserie banoasa in strainatate, sau cumpara-ti o masina, cu care sa faci taxi sau transport de persoane. Acest lucru iti da rapid o sursa de venit, ca sa poti supravietui.

In ambele cazuri prezentate mai sus, e bine sa fii chibzuit. Trebuie sa ai permanent in minte scopul tau:  ai plecat pentru a-ti crea o viata mai buna, iar acest lucru cere, paradoxal, sacrificii. Sacrificii la inceput pentru ca, mai apoi, sa traiesti viata buna pe care ti-o doresti. Daca ai inteles acest lucru si faci ceea ce trebuie, vei castiga.

Daca nu tii seama de aceasta recomandare, vei ajunge acasa la fel de sarac sau poate mai sarac. Realitatea este, de multe ori, cruda, dar numai cu cei neglijenti. Deschide ochii!