In acest articol vorbesc despre o anumita categorie de romani. Nu pot spune cu exactitate cat la suta din populatia activa corespunde acestui portret, dar am convingerea ca mare parte din “clasa de mijloc” si din patura situata deasupra acesteia dezvolta cel putin o parte din comportamentele descrise in acest articol. Desi folosesc termenul generic de “roman”, o fac din economie a textului si pentru usurinta exprimarii, fara a ma referi la “toti romanii”.

Romanul se pricepe la toate: de la politica la fotbal. Mai nou, studiind “fenomenul”, pot adauga la lista un alt domeniu: administrarea banilor pe care ii castiga.

Daca ii spui romanului ca nu stie sa-si gestioneze banii, ca ii risipeste cu usurinta si nonsalanta, va sari la gatul tau. De ce? Ai putea zice: “Pentru ca se simte lezat de un neadevar”. In spatele reactiei violente sta un raspuns mai nuantat: romanul stie, in adancul sufletului, ca nu e in stare sa-si gestioneze bine banii si il deranjeaza stramtoreala financiara in care se afla, dar nu e dispus sa recunoasca. De aceea are o asemenea reactie violenta.

Iti va spune ca pentru ananghia financiara in care se afla e de vina este situatia economica nationala sau mondiala, capitalismul salbatic in care traim, statul roman, incapabil sa stimuleze intreprinzatorii/sa protejeze oamenii cinstiti, muncitori, sau orice alt motiv pe care il citeste prin presa sau il aude la TV. In niciun caz nu va recunoaste ca vina i se datoreaza.

De ce nu recunoaste?

E simplu: pentru ca placerea de a cheltui a romanului e mai mare decat impulsul rational de a-si pune ordine in cheltuieli cu scopul de a-si echilibra bugetul si a avea finante personale sanatoase. Problema lui nu este, paradoxal, ca face putin bani, ci faptul ca el cheltuie peste posibilitatile sale.

Romanul e latin, iar latinii sunt pasionali. Ei simt mai mult decat gandesc. Sentimentele si emotiile ajung sa-i conduca, in cele mai multe cazuri, comportamentul, in dauna gandirii clare si a deciziei bazate pe evidente. Nu ca ar fi prost! Nici vorba, romanul e inteligent, iar cand nu e inteligent, e istet. Tocmai de aceea se supara atat de tare cand ii spui ca nu e in stare sa-si gestioneze corect banii. El este constient ca ar fi in stare, dar nu se poate abtine sa fie condus de emotii si sentimente cand cheltuie.

Care sentimente?

Totul vine de la nevoia de recunoastere personala si sociala. Romanul simte imboldul sa epateze, sa arate ca e “cel mai tare din parcare”, ca duce o viata de rege, chiar daca nu e cazul. Avem o vorba foarte “tare”: “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.” Aceasta fraza defineste succint si cu exactitate ce face romanul: se infoaie in pene, dar penele sunt artificiale, “de la chinezi”.

Romanul vrea sa fie mai tare ca vecinul, mai “accesorizat” decat colegul de serviciu, mai “umblat” ca seful sau.  Nu va precupeti nicio cheltuiala pentru a crea aceasta iluzie. Dar mai presus de toate, romanul vrea sa se simta important, bogat. Si, in mintea lui, crede ca a cheltui mult inseamna a fi bogat.

Pentru aceasta e dispus sa sacrifice orice: independenta, libertate de miscare. Cum face asta? Ia credite!

Placere instantanee

Romanul ia credit, AICI, ACUM, pentru a-si indeplini nevoiele emotionale. O va face fie pentru “a se simti important”, fie pentru recunoastere sociala. De aceea, isi va cumpara o masina mai rapida decat posibilitatea de a fi condusa prin gropile din Romania, o casa care ar putea gazdui dublul componentei familiale, se va imbraca de la “Bucci” si “Adidaci”, va merge la ski in “Ostria” si la mare in “Greace”. Totul pentru a se simti si a avea o imagine de “persoana importanta”.

Patinand cu indemanare printre jaloanele ratiunii financiare, care ii spune ca isi permite cu greu aceste cheltuieli, numai devenind un soi de aservit al bancii, romanul inchide ochii si face saltul: ia credit dupa credit, pana la maximum.

Plata

Sigur, in momentul respectiv, de cele mai multe ori, el poate sa faca fata ratelor. Romanul e optimist, deci pleaca de la ideea ca situatia lui se va imbunatati. Iar daca se imbunatateste, ce crezi ca face? Mai ia un credit!

Acest scenariu se poate repeta, de cateva ori. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, asa si romanul se trezeste, la un moment dat, ca are bugetul intins la maximum, din cauza ratelor, dar veniturile sale scad. Este momentul in care lucrurile iau o intorsatura neplacuta: este primul pas spre dezastru.

O coborare (chiar daca nu ajunge in infern)

In momentul in care lucrurile incept sa se inrautateasca, conform legii lui Muprhy, vor continua sa se inrautateasca. Romanul trece de la extaz la o forma voalata de agonie: intretinerea imaginii pe care a imprastiat-o prin lume il obliga sa cheltuie in acelasi ritm alert, pe cand castigurile sale financiare se contracta.

Necesarul de bani este la fel de mare, veniturile sunt tot mai mici si tot mai rare. Presiunile cresc, ratele incep sa fie amanate, platile facturilor intarzie de fiecare data. Suferinta creste, placerea se trasforma in frustrare pentru a deveni, in final, un chin.

Finalul?

De ele mai multe ori, romanul nu e in stare sa renunte singur, de buna voie, la atributele imaginii de om potent financiar, pe care s-a straduit s-o etaleze. Va fi nevoit s-o faca, in momentul in care i se confisca masina luata in leasing, cand i se blocheaza conturile si i se iau banii cu japca, de banca, cand este dat afara din casa luata pe credit.

Chiar daca aceste lucruri nu se intampla toate odata, detronarea romanului de pe piedestalul pe care s-a urcat singur, va avea loc. Chiar si in aceasta situatie, el va continua sa minimalizeze consecintele comportamentului sau, va brava cu talent de star, va incerca sa convinga lumea ca acesta este doar un episod tranzitoriu, ca isi va reveni in curand.

La un moment dat, din noroc sau prin jocul prielnic al astrelor, s-ar putea sa-si revina. Fericit ca a scapat ieftin, romanul va continua sa-si etaleze stilul de viata pe care crede ca-l merita, folosind aceeasi parghie, aceeasi schema veche de milenii care ii da senzatia ca este puternic si bogat: va imprumuta puterea de la aceia care o au, va imprumuta bani de la banca. Ciclul se reia din nou, intr-un carusel perpetuu, cu suisuri si coborasuri, cu extaze si agonii din care romanul nu va fi in stare sa invete ce inseamna sa fii, cu adevarat, bogat.

Mai TARE ca banca!

Acest portret se potriveste perfect la relativ putin romani, dar o mare parte dintre noi avem cel putin o farama din aceasta colectie de comportamente.

Daca ai maturitatea de a recunoaste existenta unei probleme, deoarece iti platesti cu greutate ratele la banca, daca ai dorinta de a rezolva aceasta problema, iti propun un plan simplu de urmat, prin care sa-ti platesti mai usor ratele la banca si sa-ti imbunatatesti radical situatia financiara.

Pret special pentru cititorii Empower: reducere 10 RON

“Mai tare ca banca” este o carte menita sa-ti ofere acele informatii care sa te ajute in “lupta” pe care o duci cu banca. Sunt explicatii clare, in limbaj simplu, de fiecare zi, metode simple, care pot fi aplicate usor, menite sa iti confere un avantaj in relatia cu banca.

Iar pentru cititorii Empower pretul este unul redus cu 10 RON: platesti 57 RON plus taxe postale pentru pachetul special – CARTE si DVD! Citeste detalii complete pe Empower Club si comanda copia ta imediat!

Cifrele par sa vorbeasca de la sine, intr-un sondaj realizat de Daedalus Millward Brown pentru Raiffeisen Banca pentru Locuinte (sursa):

• 53% dintre romani au reusit sa economiseasca in 2010;
• 60% au avut ca scop situatiile neprevazute (32% se gandesc la viitorul copiilor lor, iar 23% vor sa-si renoveze locuinta);
• 53% prefera banii lichizi, 32% depun in conturile curente, 13% in depozite la termen si 12% in asigurari de viata/pensii private.

Nu numai atat. In 2010, cererea de credite a ajuns la minimul ultimilor 6 ani (sursa)! Datele certifica faptul ca numarul creditelor noi este mai mic decat numarul creditelor ajunse la scadenta sau rambursate in avans. In ultimele doua luni ale anului 2010 chiar si soldul restantelor (creditele la care sunt intarzieri in plata ratelor) a inceput sa se stabilizeze.

Aceste cifre par sa spuna ca romanul s-a desteptat din punct de vedere al educatiei financiare. Chiar daca aceasta trezire s-a datorat crizei mondiale, e o desteptare bine venita.

Sa nu?

Daca te uiti mai atent la cifre, vei vedea adevaratul tablou din spatele primei impresii:

• 60% economisesc pentru situatii neprevazute. In traducere, de frica, cel mai probabil din cauza crizei economice.
• 23% economisesc pentru consum (adica in final, tot vor cheltui banii).
• 53% prefera banii lichizi. Este cea mai nefericita modalitate de economisire, banii erodandu-se prin inflatie, adica intr-un an, suma tinuta “la ciorap” in lei, isi pierde 8% din valoare.
• 32% depun banii in conturi curente. Aceste conturi au dobanda subunitara, adica practic nu au dobanda.
• 13% folosesc depozitele (care, in ultimul timp, au randament real negativ, adica nu reusesc sa acopere pierderea de valoare prin inflatie – sursa).
• 12% investesc intr-un sistem de pensii/asigurari.

Informatiile de mai sus arata ca:

• cei mai multi romani economisesc de frica, speriati de criza economica;
• cei mai multi romani nu au educatie financiara, alegand cele mai proaste metode de economisire;
• o minoritate (25%) foloseste metode care sa contrabalanseze pierderea de valoare ce apare prin inflatie.

Si la americani se economiseste mai mult. In schimb, studiile au aratat ca la sfarsitul anului 2010 au lasat-o mai moale. In noiembrie, americanii au o vacanta care este dedicata traditional cumparaturilor. Cifrele au aratat ca anul 2010 a fost cel mai bun an in vanzari, in ultimii patru ani (sursa).

Ce se intampla?

Termenul de specialitate este frugality fatigue. Oamenii obosesc sa mai economiseasca. Ei pornesc sa cheltuiasca la fel ca pe vremuri, desi nu exista o crestere economica in adevaratul sens al cuvantului.

Acest lucru a aparut la americani in 2010, pentru ca la ei a debutat criza. Desi previziunile oficiale spun ca revenirea economica in Romania mai are de asteptat, cred ca romani va intra in frugality fatigue nu peste mult timp. Asa suntem noi: timpul ne face sa uitam repede. Unii analisti cred ca romanii deja au obosit sa economiseasca (sursa).

Iar despre credite, lucrurile sunt mult mai simple. Romanul nu mai ia credite pentru ca nu mai poate. Cei care erau dispusi sa ia credite nu mai pot lua, iar cei care pot lua nu mai vor sa ia. Nu e vorba ca romanul a devenit mai destept, ci ca e obligat sa stea departe de credite.

Concluzie

Romanii nu au invatat lectia. Criza nu le-a aprins dorinta de a invata finante personale. In continuare, ei reactioneaza instinctiv, manati de frica si reactiv, dupa ce raul a fost facut. Daca totusi iau decizii bune (sa economiseasca), folosesc metode nepotrivite, care ii fac sa piarda bani.

Nici americanii nu stau mai bine. O spune seful FED, Ben Bernanke (sursa). Dar asta nu ma incalzeste deloc.

Fii pregatit!
— motto-ul Asociatiei Scout

Traim intr-o oaza de liniste situata intr-o lume turbulenta. In apartamentul sau in casa noastra, la caldurica, in fata televizorului, privim apatici la reclamele care ne indeamna sa cumparam, in timp ce in lume oamenii mor in razboaie, de foame, frig sau boli. Traim intr-o lume in care catastrofele sunt “altundeva”, daca te afli la locul potrivit: crize sociale, financiare, epidemii de gripa sau alte boli globale.

Dar nu ne pasa. Apasam plictisiti telecomanda, in cautarea altui program TV, hipnotizati de fluxul de imagini si vorbe care vin din ecranul televizorului. Traim falsa siguranta a caminului, iar mantra noastra de baza, atunci cand ne uitam la stirile cu iz apocaliptic, este: mie nu mi se poate intampla asa ceva.

Naivitatea se plateste scump. O plateste aproape toata planeta, acum, in plina criza financiara. Dar criza financiara nu este singura catastrofa care ne poate lovi. Mai sunt revoltele sociale, modificarile climatice catastrofale, razboiul. Lista e mai lunga, dar articolul de fata nu are rolul de a da detalii despre acest subiect. El vrea sa-ti arate ca in timpuri deosebite ai nevoie de unelte financiare deosebite, altfel va trebui sa suferi consecintele.

Esti pregatit?

Iarna nu-i ca vara

Aceasta propozitie, geniala prin evidenta si stilul mucalit pe care il foloseste, ramane cea mai buna definitie a timpurilor groaznice pe care am putea sa le traim. Chiar daca acum ti-e bine, acest lucru se intampla pentru ca societatea functioneaza, sistemele ei isi fac treaba.

Ti-ai cladit viata pe aceasta structura si esti in totalitate dependent de ea. Iti iei in fiecare luna salariul, mergi la supermarket sa-ti cumperi de mancare, ai o farmacie pe-aproape in caz ca te doare capul. Daca esti bolnav, te duci la medic sau te internezi la spital si daca ai un accident, vine o ambulanta. Dar toate aceste binefaceri colosale ale civilizatiei pot sa dispara intr-un timp scurt.

In caz de catastrofe, de orice fel, trebuie sa intelegi ca lumea in care traiesti se va rupe in bucatele.

Noua paradigma

In caz de catastrofa acuta, localizata (inundatii, revolte sociale locale, epidemii mortale localizate), statul are mecanismele necesare si puterea de a face fata provocarii. Chiar daca e vorba de un eveniment extrem de intens, faptul ca e vorba de ceva regional, e un factor pozitiv. Sunt cateva elemente esentiale care te deservesc si care sunt afectate in acest caz:

• servicii specializate a statului (politie, armata, sanatate);
• utilitati publice (drumuri, curent electric, apa curenta).
• aprovizionarea populatiei cu cele necesare traiului.

Tocmai pentru ca evenimentele sunt localizate, nu vor exista probleme decat pe termen scurt. Din zonele invecinate vor veni ajutoare in toate domeniile necesare, ceea ce va restaura, in timp, vechiile servicii.

Un caz special este catastrofa generalizata. In acest caz se creeaza conditii pentru ca situatia sa devina, din acuta, cronica. O catastrofa care distruge structura serviciilor sociale, utilitatile publice si sistemul de aprovizionare a populatiei, pe termen lung, devine cu adevarat problematica pentru supravietuire, tocmai pentru ca apare pe o suprafata mult prea mare iar ajutoarele din jur nu sunt suficient de multe pentru a ajunge la timp.

Modificari la nivel financiar general

In caz de catastrofa cronica, in lipsa ajutoarelor, vor aparea situatii la care va trebui sa te adaptezi:

• nu vei mai merge la munca pentru ca societatea este in stare de colaps;
• fara munca, nu vei mai avea salariu;
• sistemul bancar nu va functiona, deci nu vei avea acces la bani cash, chiar daca ai conturile bancare pline de bani;
• preturile marfurilor esentiale pentru supravietuire (mancare, medicamente) vor exploda;
• chiar daca vei avea bani, nu vor functiona magazinele care, in timpuri normale, asigurau aprovizionarea populatiei.

Masuri de prevenire, de ordin general

Nu voi insista pe acest subiect, deoarece nu intra in subiectul articolului. Voi spune doar ca e bine sa fii pregatit pentru situatii catastrofice, avand stocuri minime de hrana, medicamente.

Un plus foarte bun este existenta unor planuri de evacuare: sa stii unde ai putea sa te duci in caz de catastrofa, cum sa ajungi acolo, tinand seama ca infrastructura de transporturi nu functioneaza (nu merge sistemul de transport in comun, trenurile, autobuzele, avioanele, soselele sunt distruse sau blocate).

Ia aminte la aceste necesitati de baza pentru supravietuire. Iti recomand sa consulti o resursa gratuita de o calitate exceptionala, vizitand blogul audio realizat de Jack Spirko: The Survival Podcast.

Masuri de prevenire, de ordin financiar

In caz de catastrofa cronica, trebuie sa intelegi doua lucruri esentiale:

• sistemul bancar va inceta sa functioneze, dar asta nu inseamna ca nu vor mai fi folositi banii;
• sistemul de provizionare al populatiei cu marfuri (mancare, medicamente, etc.) va fi blocat, dar asta nu inseamna ca nu vei putea cumpara alimente si cele necesare traiului. Mai mult, vei fi obligat sa le cumperi, daca vrei sa supravietuiesti.

In caz de catastrofa, banii sunt extrem de pretiosi. Desigur, cel mai bine este sa ai cele necesare supravietuirii si sa nu fii nevoit, cel putin pentru un timp, sa le cumperi, la un pret enorm, in timp de catastrofa (vezi segmentul anterior). Dar in caz de nevoie, e necesar sa ai bani cash.

Daca ai norocul sa fii informat despre iminenta unei catastrofe generalizate (razboi, calamitate naturala continentala sau globala), mergi la banca si/sau la bancomat si scoate cat mai multi bani din conturile pe care le ai. Daca ai o caseta de valori, da fuga si scoate toate lucrurile de valoare de acolo (bani, bijuterii). Foloseste ascunzatoarea de valori din casa sau construieste o ascunzatoare de valori, pentru a stoca banii, bijuteriile sau obiectele de valoare.

Transferuri rapide de cash

E bine ca macar o parte din banii tai sa fie depusi la o banca straina, recomandabil de pe un alt continent. In caz de catastrofa iminenta care va afecta doar continentul in care te afli, transfera mare parte din banii tai la banca straina, aflata pe un alt continent.

Nu transfera toti banii. Scoate o parte din ei pentru a putea plati transportul tau afara din zona care va fi calamitata. De asemenea, mai ai nevoie de o rezerva de bani la purtator, pentru cazuri de forta majora.

Fii pregatit sa negociezi

Pentru ca banii sunt in cantitate limitata, este important sa fii atent cum ii cheltuiesti. Fii pregatit sa negociezi “la sange” orice achizitie de marfuri (alimente, medicamente) sau servicii (medicale, trasporturi). Nu poti sa stii cat de repede vei putea parasi zona catastrofei sau cat de repede vor fi depasite efectele acesteia, in zona in care te afli, zona in care esti imobilizat.

Concluzie

Catastrofele, de orice fel, schimba regulile jocului, inclusiv ale jocului financiar. Sunt situatii deosebite, care te obliga sa iei masuri speciale. In caz contrar, poti suferi neplaceri majore sau chiar letale, pentru tine si pentru familia ta.

E esential sa ai un plan in caz de calamitate. Nu pleca de la ideea ca tie nu ti se poate intampla. Ia-ti o zi de weekend sau de vacanta pentru a te gandi la un asemenea scenariu, pune pe hartie un plan in caz de pericol cronic, incepe sa te pregatesti pentru asemenea situatii. Nu trebuie sa devii paranoic si sa stochezi munti de alimente in casa, dar stocuri minime de alimente si medicamente sunt esentiale, stocuri minime de numerar in casa sunt la fel de importante, iar un plan clar de actiune trebuie sa fie la indemana.

La fel de importanta este trecerea cu hotarare la actiune. Un plan, oricat de bun, este doar o lista de bune intentii. Nu sta pe ganduri. In caz de pericol actioneaza conform planului pentru a putea iesi din situatia amenintatoare in care te afli. Iar dupa un timp, ajuns in afara pericolului, vei intelege ca pregatirile pe care le-ai facut, inainte de catastrofa, nu au fost timp pierdut. Ele pot insemna diferenta dintre viata si moarte.

Cu alte cuvinte, trebuia sa accepti conditiile puse de banca sau sa nu iei creditul.

OUG 50 dorea sa corecteze aspectele de acest gen

Clientii au reactionat pozitiv, inundand ANPC-ul cu sesizari si reclamatii si organizandu-se pentru a declansa procese de grup, contra bancilor.

Marul discordiei a fost reprezentat de faptul ca OUG 50 se refera si la creditele deja in derulare, initiativa care este cu doua taisuri. In principiu e pozitiv sa indepartezi o greseala, dar pe de alta parte, un contract in derulare nu ar trebui sa fie modificat prin interventia unui tert, mai puternic. Aceasta este regula, cel putin in teorie.

Evident, bancile au reactionat

A inceput un lobby puternic cu amenintari mai mult sau mai putin voalate, care au vorbit chiar de retragerea de pe piata romaneasca a unor puternice banci straine. In plus, s-a vorbit “pe la colturi” ca unul dintre acordurile secrete, la acordarea banilor de catre FMI, a fost cel prin care guvernul sa renunte la aplicarea retroactiva a OUG 50.

Pentru modificarea Ordonantei s-au realizat dezbateri in Comisia de Buget-Finante. Interesant de remarcat este faptul ca, la un moment dat, aceasta comisie era sub controlul opozitiei. Pentru ca PDL sa se asigure ca va obtine trecerea legii “asa cum trebuie”, au suplimentat numarul membrilor cu 4, din care 3 au fost ai PDL, aducand majoritatea puterii in acest organism.

Evident, modificarile au trecut in forma dorita de banci, mai intai in Comisia Buget-Finante. Urmeaza dezbaterea in plenul Camerei Deputatilor, dar nu se intrevad schimbari ale votului.

Reactia analistilor economici, pe blogurile personale, a fost prompta

Cristian Dogaru este transant contra bancilor iar Dan Diaconu abordeaza o linie de echilibru intre cererile clientilor si pozitia bancilor.

Adevarul este undeva la mijloc, ca de obicei

Daca legea va trece in forma actuala, se va renunta la aplicarea retroactiva, ceea ce nemultumeste mii de clienti care sperau sa-si reduca ratele si sa elimine comisioanele abuzive prezente in creditele lor. Pe de alta parte, in noua formula au fost introduse si elemente cerute de grupurile de clienti, plus alte cateva reglementari in favoarea acestora (detalii aici).

Evident, clientii si reprezentantii lor legali au declarat ca vor ataca decizia la Curtea Constitutionala. Cu alte cuvinte, batalia continua, dar parerea mea este ca “meciurile sunt facute”.

Echitatea ramane un concept care se decide la masa tratativelor, iar cei mai puternici, ca de obicei, isi vor impune conditiile.

Surse

Parlamentarii dau lovitura de gratie debitorilor, OUG 50 va fi in favoarea bancilor. Ce puteti face.

Fara partinire despre OUG 50.

ANPC: Avem mii de reclamatii importriva bancilor.

2-3 banci ameninta ca se retrag din Romania daca OUG 50 se aplica la creditele in derulare.

OUG 50: Plus 4 membri in Comisie. Grupul PDL (pro-banci) devine majoritar.

Acum multi ani, pe vremea cand eram adolescent si traiam in comunism, dincolo de granitele Romaniei, in blocul (inca) estic, existau doua tari cu adevarat ciudate: Ungaria si Yugoslavia. Traiam in Timisoara si, prin natura pozitiei geografice, aveam un contact direct cu persoane din acele tari sau cu prieteni care aveau legaturi (de rudenie sau prietenie) cu cetateni ai celor doua tari vecine. In plus, in acea perioada, cand programul TV se intindea pe vreo doua ore in fiecare zi, ne uitam cu jind la televiziunile de la Budapesta si Beograd.

Atunci, cu cativa ani inainte de Revolutie, in Yugoslavia si Ungaria existau regimuri care cochetau cu economia de piata. Inca sub control puternic de la centru, economile lor lasau o oarecare zona de miscare initiativelor private. Ca urmare, existau o seama de oameni care, pe langa slujba de la stat, au deschis mici afaceri.

Pe atunci, in vremea comunismului, acest lucru ni se parea de neconceput! Cum sa mai muncesti la afacerea ta, cand ai deja o slujba? Desi auzisem ca in tarile vecine inflatia era destul de mare si banii nu ajungeau, tot nu reuseam sa inteleg necesitatea unei a doua surse de venit.

Planul B

Anii au trecut, a venit Decembrie ’89. In decurs de cateva zeci de luni, economia romaneasca si leul o luasera razna. Banii valorau tot mai putin, asa ca am simtit pe propria piele ce inseamna inflatia si necesarul unei a doua surse de venit. Cu toate acestea, majoritatea romanilor preferau sa caute o slujba sigura la stat, chiar mai slab platita, decat sa-si incerce norocul “la patron”. Se vaitau toata ziua ca nu le ajung banii, dar nu faceau nici macar jumatate de pas pentru a-si lua o a doua slujba.

Au trecut alti ani, economia a inceput sa creasca, salariile la fel, au aparut patronii “cu cheag”, cateva multinationale, iar romanul parea ca a scapat de spectrul malefic al “celor doua slujbe”. O perioada vesela si exuberanta care a tinut pana prin 2007. Apoi a urmat caderea.

Dupa 2007

Despre perioada ultimilor 3 ani nu are rost sa vorbesc prea mult. Ai simtit pe pielea ta criza, salariul a scazut, poate chiar ai fost dat afara. Cu toate acestea, ratele la banca au ramas, unele chiar s-au marit. Din nou s-a ivit la orizont necesitatea unei a doua slujbe.

Tu ce ai facut?

Am vorbit in termeni de “o slujba, doua slujbe” dar, de fapt, e vorba de surse de venit. O slujba e o sursa de venit si pentru majoritatea romanilor singura sursa de venit. Dar in timpurile interesante pe care le traim, nu se mai poate supravietui cu o singura slujba (cu o singura sursa de venit) decat in cazuri exceptionale, de noroc. Iar situatia se va deteriora si mai mult.

E clar ca astazi nu mai poti trai cu o singura sursa de venit. Uita-te la salariul tau si spune-mi daca e asa. Cu toate acestea, marea majoritate a romanilor ezita sau evita sa vorbeasca despre faptul ca au nevoie de mai multe surse de venit pentru ca acest lucru ar insemna ca trebuie sa-si ia inca o slujba, ceea ce pentru ei inseamna o infrangere.

Oare de ce se intampla acest lucru? Voi incerca sa dau cateva raspunsuri:

• avem un reflex paternalist, mostenit de la comunisti: statul/patronul trebuie sa aiba grija de noi si sa ne dea o slujba suficient de bine platita pentru necesitatile noastre;
• a avea doua slujbe inseamna esec la nivel profesional (esti atat de prost in ceea ce faci incat nu poti sa traiesti din asta);
• a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel social (nu poti sa iesi “cu baietii” pentru ca mergi la lucru sau esti prea obosit);
• a avea doua slujbe inseamna un esec la nivel personal (esti un ratat, nu te mai angajeaza nimeni decat pe salarii de mizerie);
• romanii sunt comozi (ca sa nu zic “lenesi” – cel putin o parte din ei), argumentand ca efortul de a merge la o a doua slujba este mult prea mare fata de castigul obtinut (“o viata am, nu vreau s-o traiesc muncind de dimineata pana seara”);
• a doua slujba inseamna o (posibila) decadere in ochii rudelor/prietenilor/vecinilor.

Probabil mai sunt si altele. E usor sa scoti scuze, mai ales ca intotdeauna e de vina societatea/guvernul/patronii/criza/tanti Aglaia. Niciodata tu.

Exista solutii elegante la multe din problemele de mai sus

Cum spuneam, e vorba de o sursa de venit care nu trebuie sa fie “a doua slujba”. Ai putea incepe o mica afacere intr-un domeniu care te pasioneaza, sau poate incepi un blog/site pe care ulterior sa-l monetizezi. Aceste variante te scutesc de anatema imaginii negative a “doua slujbe”. Din contra, vei deveni, in ochii tai si a celor din jur, un intreprinzator.

Nici aceasta solutie nu este una perfecta. Ai putea obiecta ca nu stii ce sa faci/nu te pricepi/n-ai experienta/e criza, cine mai incepe azi afaceri… Scuze, alte zeci de scuze care se pot fabrica la foc automat. Ca asa suntem noi…

In concluzie, e mai simplu sa ramai pe slujba ta, asa cum e ea, sa te vaicaresti la cine te asculta si sa speri ca o sa treaca aceasta nenorocita de criza pentru a scoate si tu capul din necaz.

Sigur, criza o sa treaca, dar nu bag mana in foc ca, odata cu revenirea economica, o vei duce mai bine. E posibil sa ramai tot asa de prost platit, cu aceleasi probleme, desi vremurile se indreapta. Atunci te vei intreba, mai mult sau mai putin retoric, de ce “lumea asta-i rau facuta”, vorba manelistului. Raspunsul e foarte clar: “Pentru ca!”

Aceasta replica memorabila pare sa fi fost pe buzele celor care au scris contractele de credit la unele banci din Romania, contracte care au fost folosite in perioada de maxima exuberanta a creditului romanesc. Pe atunci, romanul doritor de confort si statut social a asaltat cu veselie agentiile bancare, inchizand zambitor ochii in momentul in care si-a pus semnatura in partea de jos a romanelor foiletonice ce contineau conditiile de rambursare a creditelor pe care erau pe punctul de a le lua.

Aceasta miscare de masa a populatiei a fost, cel putin in parte, determinata de refularile pe care le-a produs comunismul, apoi primii ani ai “democratiei salbatice” de dupa revolutie. Au imbratisat cu nonsalanta creditul bancar ca o salvare din nevoi sau pentru a-si atinge standardul de viata pe care si-l doreau.

Au pornit de la ideea: “luam acum, platim (vedem noi) mai tarziu” si de la presupunerea ca lucrurile nu au cum sa mearga prost. Au semnat si s-au ingropat. De ce? Pentru simplu motiv ca nu au facut minimum de efort pentru a intelege clauzele contractuale si posibilitatea ca veniturile lor sa se diminueze. Cu alte cuvinte, din lipsa unor informatii minime de finante personale.

E usor sa acuzi. Eu am fost mult mai favorizat: unul dintre cele mai importante lucruri pe care le-am invatat de la mama mea (contabila de meserie) este ca:

In cazul in care semnezi un act, citeste-l cu atentie, de parca ar fi condamnarea ta la moarte. Ai grija, sa nu ti-o semnezi cu propra mana!

Aceasta recomandare am transmis-o fiicei mele, desi are doar 14 ani. I-o voi repeta intr-una, de fiecare data cand am ocazia. Daca fiecare parinte ar fi facut la fel, romanii nu ar mai fi semnat cu aceaiasi usurinta contracte de credit cu bancile din Romania.

Acum, la cativa ani dupa declansarea crizei economice si financiare, romanii regreta semnaturile pe care le-au dat. Cu salariile inghetate de patroni, reduse de stat sau, mai rau, disponibilizati, romanii se trezesc ca au, in familie, un singur salariu care nu le ajunge sa acopere ratele pe care le au la credite.

Acestia sunt cei mai oropsiti. O mare parte dintre “ceilalti”, care inca reusesc (la limita) sa acopere ratele bancare, vad cum bancile, prevalandu-se de conditiile din contractele de credit, maresc fara retineri comisioanele sau dobanzile la creditele existente, fara motiv sau din motive “de criza”. Si uite asa, o rata lunara de 100 de euro ajunge la 120 de euro, apoi la 150 de euro, apoi… cine mai stie.

Clientii incep sa se revolte

Primul pas este sa mearga la banca, sa se planga. Li se raspunde invariabil: “e criza, suntem nevoiti sa crestem rata, asa scrie in contract”. Omul injura, se cearta cu functionarul bancar (care, evident, este doar un paratrasnet). Pleaca acasa, spune sotiei, se plange prietenilor si cunoscutilor. Toti ridica din umeri. Tensiunea creste si simte nevoia sa si-o descarce. Cum nu poate sa iasa in strada si sa strige de unul singur, incepe sa injure bancile si sistemul bancar… pe internet. Forumurile sunt pline de oameni frustrati, unii la capatul puterilor (psihice si financiare), care isi descarca naduful in spatiul virtual.

Fenomenul a mocnic un timp, pana ce au aparut persoane cu stofa de lideri, care au inceput sa organizeze si sa canalizeze aceste sentimente: au infiintat grupuri ale clientilor nemultumiti, care vor sa negocieze cu bancile. Astfel de grupuri vor sa declanseze in paralel sute de procese sau procese colective cu bancile la care au credite pentru a modifica termenii abuzivi a contractelor sau pur si simplu pentru a forta banca sa renegocieze contractul.

Lucrurile au inceput sa se complice, deoarece:

• grupurile de clienti nemultumiti au gasit avocati care sa le reprezinte, unul dintre ei fiind Gheorghe Piperea;
• conform Ordonantei de Urgenta 50 privind creditele de consum, bancile trebuie sa semneze acte aditionale cu clientii in care bancile vor sa introduca “pe usa din dos”, in aceste acte aditionale, clauze favorabile lor, cum ar fi transformarea comisionului de risc in comision de administrare (sursa).

Ca atare, clientii bancilor se organizeaza, fie pentru a denunta conditiile dubioase ale contractelor deja semnate, fie pentru a preintampina introducerea unor clauze, la fel de dubioase, cu ocazia noilor acte aditionale care trebuie semnate, conform OUG 50/2010.

Iata o lista a catorva grupuri de acest fel si cateva date statistice referitoare la ele (pentru data de 9 septembrie 2010):

• Volksbank – membri: 2152, mesaje >3200
• Alphabank – membri: 347, mesaje >240
• BCR – membri: 885, mesaje >2800
• Raiffeisen – membri: 248, mesaje >470
• BRD – membri: 118, mesaje >65
• ING – membri: 471, mesaje >632
• RBS – membri: 134, mesaje >300
• Bancpost – membri: 246, mesaje >790
• OTP – membri: 242, mesaje >480
• Banca Romaneasca – membri: 71, mesaje >130
• Banca Transilvania – membri: 61, mesaje >140
• Piraeus – membri: 24, mesaje >10
• Unicredit – membri: 17, mesaje >5

Concluzii care se pot desprinde din informatii prezente pe grup si din analiza datelor de mai sus:

• grupurile sunt active de cel mult trei luni;
• in primele noua zile ale lunii septembrie sunt, in unele cazuri, mai multe mesaje decat in toata luna august;
• cresterea grupurilor pare a fi explodat in luna septembrie;
• cel mai mare grup este cel al clientilor Volksbank (2152);
• cel mai mic grup este cel al clientilor Unicredit (17);
• cel mai activ grup este cel al clientilor Bancpost (mai mult de 3 mesaje pe membru, in 9 zile de activitate).

Cauza “exploziei” numarului de noi membri din luna septembrie se datoreaza, fara indoiala, expunerii de care au beneficiat aceste grupuri in presa financiara si nu numai. Mass-media s-a dovedit a fi sensibila la stire, nu pentru ca ar dovedi spirit civic, ci pentru ca e o stire cu priza la public.

Ce vor acesti oameni?

Cateva motive:

1. sa atraga atentia bancilor;
2. sa devina suficiet de puternici pentru ca bancile sa-i ia in considerare ca partener de discutii;
3. sa desfiinteze clauzele abuzive din contracte;
4. sa renegocieze clauzele contractuale;
5. sa modifice unele prevederi legale pentru ca asemenea situatii sa nu se repete;
6. altele cereri, mai mult sau mai putin legate de aspectele de mai sus.

Ce au obtinut sau vor putea obtine acesti oameni?

Deja au obtinut punctele 1 si 2. Probabil vor reusi, la nivel individual, punctul 4. Ma indoiesc profund ca aceste grupuri isi vor mentine “constiinta civica” dupa ce obtin punctul 4, in sensul continuarii “luptei” pentru a obtine punctele 3 si 5, pentru “restul populatiei”.

Esti nemultumit de conditiile creditului tau?

Daca da, ai putea sa te inscrii in grupurile de discutii care contin clienti ai bancii la care ai creditul. E bine sa citesti cat mai multe mesaje din arhiva gruplui, desi e destul de greu sa citesti mii si mii de mesaje. Ai putea filtra mesajele dupa cuvinte cheie, legate de problemele tale.

Daca vei considera necesar, ai putea sa te alaturi masurilor legale pe care vor sa le declanseze aceste grupuri (darea in judecata a bancii pentru a obtine modificarea clauzelor contractuale).

Acum, in situatia in care te afli, trebuie sa faci ce nu ai facut atunci cand ai semnat contractul de care esti nemultumit:

• sa te informezi despre “regulile jocului”, citind cat mai multe articole pe teme de finante personale, mai ales cele pe teme de credite bancare;
• sa te informezi despre prevederile legale legate de creditare;
• sa citesti cu atentie contractul tau de creditare.

Apoi:

• sa-ti faci un plan cu privire la revizuirea contractului;
• sa studiezi mesajele din grupurile de clienti nemultumiti ai bancii la care ai contractul si sa vezi in ce masura actiunile lor pot sa te ajute pe tine.

Nu te afli in aceasta situatie?

Profita de aceasta poveste adevarata pentru a invata ceva. De asemenea, deschide ochii si citeste cu atentie actul aditional pe care va trebui sa-l semnezi cu banca, in conformitate cu OUG50/2010. Ca sa nu-ti para rau mai incolo!

Resurse si referinte utile:

• Flavian.ro
• BusinessDay.ro
• Hymerion.ro
• Capital.ro
• Gandul.info
• Financiarul.com
• Hymerion.ro
• Money.ro

Informeaza-te! Astept si comentarii despre situatia ta, in masura in care doresti sa spui public ce ai pe suflet.

Cea mai de impact masura pare a fi reducerea taxelor de rambursare anticipata a creditului, de la 4-6% (cat erau in trecut in industria bancara) la 1% (pentru credite care au mai mult de 1 an pana la scadenta) si de 0,5% (pentru creditele care au sub 1 an pana la scadenta).

Cu alte cuvinte, inainte, daca doreai sa platesti mai devreme creditul, banca te penaliza cu 4-6% din valoarea ce trebuia rambursata. In acest fel, banca se asigura ca nu i se diminueaza prea mult profitul pe care il pierdea prin rambursarea anticipata. Sa nu uitam, bancile castiga din dobanzi (printre altele), iar daca platesti mai devreme, banca nu mai primeste dobanda.

Ce inseamna reducerea aceasta?

Inseamna ca in Romania, teoretic, pot aparea acele refinantari, atat de intalnite in lumea vestica (Europa de Vest si America de Nord).

De exemplu, sa zicem ca ai un credit cu dobanda de 11% (la banca A) si gasesti o alta banca (banca B) la care dobanda, pentru acelasi credit, este 7%. Normal, vrei sa te muti la banca la care dobanda e mai mica. Asta se numeste refinantare.

Adica te duci la banca B si spui: “Eu am un credit imobiliar la banca A, cu dobanda de 11% si vreau sa ma mut la voi pentru ca aveti dobanda mai mica, la acelasi tip de credit”.

Banca B te evalueaza si zice: “OK, noi iti dam un alt credit, prin care iti acoperi rambursarea anticipata a creditului de la banca A iar ipoteca pentru garantarea creditului trece la noi.”

La o taxa de rambursare anticipata de 4%, cat era inainte de aceasta lege, aceasta “shmekerie” nu era posibila pentru ca intre 11% si 7% sta opreliste chiar aceasta taxa. Dar daca taxa se face 1%, atunci diferenta de 3% dobanda sunt bani mai putini de platit de catre tine.

Asta e teoria, dar trebuie sa stii ca pentru acest transfer al creditului de la o banca la alta (pentru refinantare), raman costurile de acordare a creditului la banca B care trebuie luate in calcul.

Care ar fi avantajele?

O refinantare poate insemna:

• o reducere a dobanzilor pe care le platesti;
• o prelungire a perioadei de rambursare, cu scaderea ratei, la noua banca;
• o largire a creditului, in sensul in care refinantezi pentru o suma mai mare decat cea destinata platirii creditului de la banca A, deci iti mai intra niste bani in buzunar.

Inainte de a sari in sus de bucurie, trebuie sa intelegi ca s-ar putea sa nu te califici pentru o refinantare. Una dintre cele mai mari probleme este ca, de cand cu criza, salariile s-au redus, de multe ori considerabil, deci a scazut si suma care poate fi luata prin credit. De aceea, inainte de a lua o decizie, este important sa faceti o simulare la banca la care doriti sa va refinantati creditul.

De citit suplimentar:

• Ce prevede noua lege a creditarii
• Startul goanei dupa dobanzi mici
• Afla daca refinantarea este o solutie

Piata imobiliara este intr-un declin ce nu are nici cea mai mica tendinta de incetinire. Nici macar incercarile guvernului de a tempera lucrurile, prin lansarea programului Prima Casa, nu au dat rezultate. Analistul imobiliar Ion Radu Zilisteanu vorbeste, intr-un articol din Banii Nostri de o posibila abandonare a programului de catre guvern odata cu noua coalitie care ar putea ajunge la putere.

Prima Casa era menita sa stimuleze vanzarea locuintelor noi catre acei care doreau sa achizitioneze pentru prima data un imobil. A ajuns sa fie un program “pentru toata lumea” si a favorizat achizitia apartamentelor vechi. Doar 28% din credite au fost alocate pentru apartamente construite dupa 2008 (sursa).

Intr-un articol din luna mai 2009 spuneam ca preturile imobilelor se vor adapta pentru a intra in “raza de actiune” a sumei maxime din cadrul “Primei case”.

Se pare ca am avut dreptate, deoarece “Prima Casa” a avut un efect de “Pat a lui Procust”: apartamentele ieftine s-au scumpit iar cele scumpe s-au ieftinit (sursa). Dar nici acest lucru nu a ajutat prea mult pentru ca numarul contractelor incheiate a fost mai mic decat cel asteptat (aici ai informatii recente despre program).

Mai poate ceva (sau cineva) salva piata imobiliara romaneasca de o continuare a caderii? Ma indoiesc. Trendul este mult prea bine cimentat. El va trebui “sa-si faca treaba”, adica sa continue pana isi va consuma parcursul.

Doar o revenire economica va putea alunga psihoza negativa a marii mase a cumparatorilor, sigurul element care poate cu adevarat sa modifice cererea. Revenirea economiei romanesti pare sa fie dincolo de 2010, iar dupa revenire mai trebui sa treaca ceva vreme pentru ca piata sa arate semne de crestere.

O asemenea evolutie ar produce o continuare a blocajului, care a afectat intregul sector de populatie ce are o legatura oarecare cu piata imobiliara, persoane in calitate de vanzatori, cumparatori sau investitori. Singurii avantajati ar putea sa fie cei care au bani pusi deoparte pentru asemenea vremuri interesante, dar chiar si ei sunt in expectativa, pentru a prinde scaderea pietei la maxim.

Voi in ce situatie sunteti?

Daca pana acum un an sau doi n-ati auzit despre nicio persoana ca ar fi insolvabila, va garantez: pe masura ce criza se va acutiza, veti auzi tot mai des. Atunci sa va amintiti ca e vorba de o criza financiara acuta in care persoana sau familia respectiva traieste vremuri foarte grele, incercand sa supravietuiasca unui colaps financiar.

Oamenii au o tendinta interesanta de a ignora catastrofele care de fiecare data se intampla altora. Avem tendinta de a privi cu detasare la stirile de la ora cinci cum unei familii ii arde casa si ne spunem: “Au fost neglijenti!”. In momentul in care vei avea un incendiu in casa ta, dintr-odata perspectiva se schimba, radical, si iti zici ca poate acea familie nu a fost neglijenta ci doar a avut ghinion.

Cand e vorba de o criza financiara acuta in finantele personale nu e vorba de ghinion, e vorba de inconstienta sau de ignorarea cu buna stiinta a unei situatii financiare care se acumuleaza de-a lungul timpului.

Combate inconstienta: trezeste-te!

Faptul ca citesti acest articol arata ca acest pericol nu te paste, cel putin nu pe tine. A fi inconstient inseamna a fi ne-constient, adica a dormi in picioare. Numai cine ignora in totalitate aspectele financiare ale vietii poate fi inconstient si iti spun: culmea, exista si asemenea persoane.

Combate ignorarea: accepta!

Daca lucrurile merg prost din punct de vedere financiar, nu intoarce privirea in alta parte. Recunoaste ca ai o problema, defineste-o si cauta un plan de actiune. Daca vei continua sa ignori situatia care se degradeaza, vei ajunge in punctul fara intoarcere cand chiar daca vrei sa mai faci ceva, este foarte tarziu.

Restul elementelor de prevenire ale unei crize financiare sunt exact cele despre care am discutat in capitolul anterior, despre gestionarea crizei financiare acute, si anume prima faza, de stabilizare:

• urmarirea veniturilor si cheltuielilor;
• mentinerea obligatorie a cheltuielilor sub venituri;
• realizarea unui buget lunar si anual;

…urmata de a doua faza, de crestere:

• cresterea nivelului de calificare;
• cresterea nivelului de educatie (liceu, facultate, masterate etc);
• schimbarea calificarii prin alegerea unor meserii mai bine retribuite;

… plus cele doua elemente pe care le poti folosi cand iti creste experienta in domeniul financiar:

• deschiderea unei afaceri;
• investitiile.

Am repetat acesti pasi pentru ca acum ii ai in fata ochilor, pe toti, dupa ce i-am explicat in prealabil. Vei vedea ca ei sunt progresivi, se leaga, au o anumita ordine care t r e b u i e respectata.

Daca vei incepe cu cresterea nivelului de calificare inainte de a-ti stabiliza situatia financiara, vei intra din nou in criza acuta, din lipsa unei surse de venit. Sau mai rau, daca te apuci de investitii fara sa ai o educatie in domeniu, bazandu-te pe noroc, vei ajunge la falimentul personal cu o viteza care s-ar putea sa te surprinda. Cu alte cuvinte, nu poti alerga daca nu ai invatat sa mergi pe jos.

Unde ne intoarcem? Tot la educatia financiara care in Romania e sublima, extraordinara, dar lipseste cu desavarsire la o buna parte din populatie (daca imi permiti sa-l parafrazez pe Conu’ Iancu).

Introducerea obligatorie a educatiei financiare in scoli ar fi o posibila solutie, dar ma indoiesc ca acest lucru ar duce la disparitia situatiilor acute din finantele personale. Vor fi intotdeauna oameni care ingnora aspectul financiar al vietii, din variate motive. Ei vor fi sortiti acestui scenariu neplacut.

Dar noi toti ceilalti, care ne pretindem atoatestiutori, ar fi cazul sa renuntam la falsa senzatie de suficienta si sa studiem temeinic bazele finantelor personale pentru ca e posibil ca realitatea economica sa ne arunce intr-o noua deriva, mult mai apropiata de o criza financiara acuta (la nivel personal).

World financial crisis is ‘not over’, spunea nu demult (8 octombrie 2009) Nouriel Roubini, economistul care a prezis actuala criza.

• persoana sau familia respectiva intra in incapacitate de plata;
• nu mai exista surse de venit si este amenintata insasi capacitatea de supravietuire fizica;
• sunt pierdute rand pe rand posesiunile materiale, prin confiscare de catre banca sau prin executie silita.

Toate aceste elemente necesita actiuni imediate, energice, pentru a asigura in primul rand supravietuirea fizica. Ma voi referi la situatia cea mai complicata in care se gaseste o familie.

Masuri imediate

Asigurarea supravietuirii fizice. Supravietuirea este asigurata de trei elemente esentiale:

• existenta unui adapost;
• asigurarea hranei;
• mentinerea sanatatii.

Deoarece exista situatii in care dispar toate posesiunile materiale si familia se trezeste “in strada”, fara adapost, este necesara sa se faca o lista de prioritati.

Prioritate maxima. In cazul in care exista copii, acestia trebuie lasati temporar in grija unor rude de gradul I sau II, preferabil bunici, unchi sau matusi sau a unor prieteni deosebit de apropiati. Este important ca durata de timp in care se instraineaza copiii sa fie cat mai mica, pentru a reduce stresul acestora.

In acest fel, copii sunt la adapost de privatiuni extreme si lasa adultilor libertatea de a-si dedica tot timpul pentru redresarea situatiei economice.

Prioritati.

• Prima prioritate este gasirea unor slujbe, indiferent in ce domeniu, indiferent de retribuire. Este esentiala repornirea surselor de venit, chiar daca acest lucru inseamna angajarea in slujbe mult sub nivelul de calificare pe care il au persoanele respective. Ambii parinti trebuie sa-si gaseasca de lucru pentru a putea avea cat mai multe surse de venit.
• Dupa ce exista cel putin o sursa de venit, trebuie renegociate obligatiile bancare care nu au fost stinse in urma executarilor silite. Pe baza salariilor existente la acel moment se stabileste durata de plata si volumul ratelor, in asa fel incat rata sa fie cat mai mica.
• Simultan se stabileste un buget minim de cheltuieli. Nu sunt admise decat cheltuielile strict legate de supravietuire. Se renunta la orice alte cheltuieli, mai ales la cele determinate de obiceiuri cum este fumatul. Transportul la si de la servici se face pe jos sau cu bicicleta, chiar daca acest lucru inseamna un consum ridicat de timp. Orice alte cheltuieli trebuie abordate la fel (gasirea unor solutii gratuite care nu implica efort financiar).
• Se cauta o noua locatie pentru familie care sa aiba un spatiu minim necesar (maxim doua camere, una pentru parinti iar cealalta pentru copiii sau o singura camera daca exista doar un copil).
• In continuare parintii cauta un al doilea job, pentru maximizarea veniturilor sau un job mai bine platit, in concordanta cu nivelul de educatie si specializare.

O varianta foarte eficienta este relocarea de la oras la sat (in cazul in care familia a locuit la oras). Aceasta solutie reduce extrem de mult cheltuielile de supravietuire si reprezinta o interesanta tendinta actuala in Romania cuprinsa de criza. O recomand calduros celor care au putere de munca si au unde sa se mute (la parinti, frati sau alte rude care dispun se spatiu).

In momentul in care situatia s-a stabilizat, familia se va reuni in noua locatie.

In timpul acestei perioade este foarte important ca familia sa ceara sprijin rudelor si prietenilor. O criza financiara acuta este un bun moment in care trebuie acceptate greselile care au fost facute si in care sa se renunte la mandrie. Orice ajutor, cat de mic, fie si de ordin psihologic, este binevenit.

Recuperarea

O noua abordare a finantelor personale. Criza financiara personala acuta trebuie sa fie evenimentul major care sa schimbe modul in care familia priveste finantele personale. Acest aspect esential din viata zilnica trebuie abordat cu atentie, acordandu-i-se importanta pe care o merita.

Cel mai important lucru este instituirea unor masuri de baza:

• urmarirea veniturilor si cheltuielilor;
• mentinerea obligatorie a cheltuielilor sub venituri;
• realizarea unui buget lunar si anual;
• economisirea.

Se va acorda o importanta deosebita achitarii datoriilor restante (vezi renegocierea lor). Fiecare membru al familiei trebuie implicat in acest proces pentru ca iesirea din criza necesita un efort comun.

Educatia financiara. Educatia financiara este singura modalitate prin care se poate iesi mai repede dintr-o criza financiara acuta. Scurtarea perioadei de recuperare este realizata numai daca membrii familiei stiu sa aprecieze exact gravitatea situatiei in care se afla si sunt in stare sa faca un plan de iesire din criza. Acest lucru este posibil numai prin educatie financiara.

Tinand cont de situatie, cea mai ieftina metoda este studiul in cadrul unor biblioteci publice, in care accesul este gratuit. Exista o multime de carti de finante personale traduse, care asteapta sa fie citite. Chiar si asa, informarea nu e suficienta, ea trebuie urmata de aplicarea principiilor de finante personale in cadrul vietii de zi cu zi.

Educatia financiara nu trebuie sa se opreasca niciodata! Ea trebuie sa fie o prioritate continua, menita sa imbunatateasca eficienta cu care se combate criza financiara iar apoi sa aduca prosperitate familiei.

Prosperitatea

Pe termen lung este necesar ca familia sa-si castige sau recastige prosperitatea. Acest lucru se poate realiza prin:

• cresterea nivelului de calificare;
• cresterea nivelului de educatie (liceu, facultate, masterate etc);
• schimbarea calificarii prin alegerea unor meserii mai bine retribuite.

Acestea sunt solutii primare. Pe masura ce creste gradul de educatie financiara, se pot aborda si metode mult mai eficiente, cum sunt deschiderea unei afaceri sau investitiile.

Planurile pe termen lung sunt foarte importante. Ele sunt destinate sa indeparteze familia de amenintarea unei noi crize financiare acute si sa asigure un viitor mai bun pentru copii.

Am prezentat schematic, foarte pe scurt, etapele pe care le trece o familie in incercarea de a iesi dintr-o criza financiara acuta. Desi majoritatea dintre noi nu vom trece printr-o experienta de acest gen, e bine sa simulam o asemenea situatie pentru a vedea tragedia pe care o traiesc unii oameni.

De asemenea ne face constienti de faptul ca educatia financiara este singurul lucru care ne poate proteja de tragedii. Doar daca stim cu exactitate ce se intampla in finantele noastre personale, cum se fac si cum se cheltuie banii dar mai ales ce trebuie sa faci pentru a fi in siguranta, numai atunci vom putea dormi linistiti la gandul ca indiferent ce crize economice vor veni peste noi, vom fi in stare sa trecem peste ele.