Intrebarea de mai sus este legitima. Vorbim de bogatie, dar de cele mai multe ori evitam sa dam cifre. Oare de ce?

Raspunsul este cat se poate de simplu si se ascunde in spatele naturii umane: cu fiecare zi pe care o traim pe acest pamant, ne imbogatim cu experiente si, pas cu pas, ne transformam in altceva. Tu nu mai esti omul de acum un an, si esti si mai diferit de persoana care ai fost acum doi ani. Ca atare, conceptiile tale, de acum, sunt diferite de cele de anul trecut sau de acum doi ani. Iar daca vei fi intrebat “De cati bani ai nevoie pentru a te simti bogat?”, vei da un raspuns diferit, in functie de perioada vietii in care te afli.

Desigur, daca intrebi alta persoana, care are aceeasi varsta, care lucreaza in acelasi domeniu ca tine sau intr-un domeniu apropiat, pe o pozitie salarizata asemanator, raspunsurile voastre ar putea fi relativ apropiate. In schimb, daca intrebi o alta persoana, care are aceeasi varsta cu tine, dar care are alta pozitie sociala si/sau profesionala, raspunsul va fi cu siguranta, altul.

Mai mult, raspunsul depinde de sex, zona culturala si geografica, perioada istorica si de alti factori. Ca sa trag o concluzie, fiecare are alta idee despre ce inseamna sa fii bogat. Iar ca sa fiu cat mai exact cu putinta, voi defini ce inseamna sa fii bogat (in perceptia populara): capacitatea de a avea ce iti doresti, fara sa faci sacrificii pentru a obtine ceea ce iti doresti.

Americanii

Haide sa descoperim, impreuna, aceasta realitate. Pentru aceasta, iti voi arata un sondaj Gallup, realizat in doua perioade, separate de opt ani, pe publicul american. Sondajul arata urmatoarele aspecte interesante:

• s-a analizat ce inseamna pentru populatie sa fii bogat, din punct de vedere al venitului si al bunurilor aflate in posesiune (avere);
• in general, valoarea minima a averii de la care o persoana se considera a fi bogata, are mediana (valoarea medie) neschimbata, intre 2003 si 2011, si anume un milion de dolari;
• cifra de un milion de dolari este avansata de 30% din persoane, restul oferind cifre intre 100.000$ si 5 milioane de dolari;
• valoare venitului, necesar pentru a te simti bogat, a crescut intre 2003 si 2011 de la o valoare mediana de 120.000$ la 150.000$ pe an;
• femeile, persoanele peste 50 de ani si persoanele fara facultate considera ca sunt bogate daca au un venit de 100.000$ pe an;
• locuitorii din orasele mari si din cartiere de vile (din suburbia marilor orase) considera ca ai nevoie de un venit de 200.000$ pe an, pe cand cei din zona rurala si orasele mici considera ca ai nevoie de un venit de 100.000$.

Pentru mai multe detalii, te invit sa studiezi imaginea de mai jos (click pe imagine pentru detalii), oferita de mint.com:

The Rich Index - click pe imagine pentru marire

Romanii…

Pentru Romania, lucrurile sunt mai greu de aflat. Am incercat sa gasesc un sondaj de opinie asemanator, fara prea mare succes. Am dat de un pseudo-sondaj, facut de ProFM, care a aparut pe site-ul lor, de unde reproduc raspunsurile:

* M-as simti bogat si daca as primi salariul la timp. Va salut. Ionel, Brasov.
* Eu numai de 3.000 ron sa pot, sa nu mai fiu pe minus dupa cheltuieli si rate in fiecare luna. Acum am 2.500. Raul, Cluj. “Succesuri” tuturor.
* Neata, eu as avea nevoie de banii lui Basescu ca sa fiu bogat. Mihai din Nadlac.
* Eu as avea nevoie de 100 de miliarde si m-as simti bogat. De la Florin din Barlad.
* 4.000 ron pe luna.
* Daca as avea toti banii de la FMI as fi cel mai linistit. Gigi Duba, Orastie.
* Cred ca daca as avea 2.500 lei sa-i iau copilului meu un calculator as fi chiar bogat. Gabi, Tg-Jiu.
* De salariul lui Boc. Ioana din Arad.
* Banii nu aduc fericirea, dar o intretin. Claudiu din Hateg, va salut.
* Eu m-as multumi cu 1.000 de lei pe luna, Marius – Galati. Va salut.
* Udrea Ionut-Andrei din Bucuresti: “saracii oameni bogati”.
* Moi je… 3000 euro.
* 7.8 mil $.
* Buna Pro FM, eu as avea nevoie de 100 de milioane, pentru ca as face casa la doua camere.
* De 50 bani si o tara rahat. Va pup, Marinel din Timisoara.
* Baieti, sunt Moca din Arad. 10 lei pe zi, pe langa salariu.
* Am nevoie de atatia cat sa-i ofer copilului un trai decent in tara asta de rahat. Ionut, Dambovita.
* As avea nevoie de aproximativ 300.000 de euro. Base nu vorbeste prostii in unele locuri din Harghita, chiar curge apa minerala pe marginea drumului. Robert.
* As avea nevoie de 39.500 de euro sa-mi platesc rata la banca, ar fi suficienti sa ma simt bogat pentru toata viata.
* Vreo 3 lei pentru o cartela de metrou. Va pupa habibi.

Din pacate, relevanta “sondajului” este… relativa. Daca dai la o parte raspunsurile in doi peri si mistocareala, nu ramai cu mare lucru. Ce inseamna asta? Ori faptul ca nu suntem in stare sa gandim (ceea ce ma indoiesc), ori faptul ca cei care “frecventeaza” ProFM-ul sunt atat de departe de bogatie incat nici nu vor sa faca un exercitiu mental legat de ea.

Chiar daca nu am date relevante, voi risca o presupunere: lasand la o parte cifrele, vom vedea ca se mentin tendintele aparute in sondajul american, si anume faptul ca femeile, persoanele peste 50 de ani si persoanele fara facultate vor considera ca bogatia se obtine cu o suma mai mica, le fel ca persoanele din orasele mici si de la tara, in comparatie cu cei din orasele mari.

Provocare cu sondaj

Mi-ar fi placut sa citesc rezultatele unui asemenea sondaj. In lipsa acestuia, va provoc sa lasati un comentariu (serios, fara bascalie) in care sa spuneti care este averea la care v-ati simti bogati si care este castigul lunar la care v-ati simti bogati.

In plus, va rog sa dati un “Like” sau un “Share” la articol, pentru ca sa avem cat mai multe comentarii.
Sa vedem ce iese…

* Guvernul a anuntat, la inceputul acestui an, ca Romania a inregistrat anul trecut o crestere economica de aproape 2% si s-a incadrat in tinta deficitului bugetar de maximum 4,4% din PIB. (sursa)

Lumea e in strada. Tot mai multa.

Fiecare isi striga nemultumirea, de la mana de protestatari care au fost saltati pentru ca sustinea legalizarea marijuanei (sursa) pana la cei care vor sa dispara taxa auto (sursa). Intre aceste exemple, o groaza de revendicari.

Uneori, in minoritate, vezi cate o pancarda singuratica aducand acuze la adresa sistemului politic si financiar actual (baza demonstratiilor gen “occupy” din SUA), sau o masca de tip “V” (Guy Fawkes) ratacita in multime. In rest, acordul general e “Jos Basescu”.

Lumea e nemultumita, dar nu chiar asa de nemultumita incat sa iasa in strada cu sutele de mii de oameni, ca in protestele de anul trecut din tarile europene si SUA. O explicatie a incercat sa dea Cristian Orgonas in acest articol. E de luat in seama, dar nu explica in intregime fenomenul.

Totusi, daca privesti datele economice, se pare ca am avut o crestere economica in 2011 (vezi sursa de la inceputul articolului). A incercat s-o spuna Basescu in declaratia sa, in ideea ca ne trezeste la realitate si intelegem ce bine o ducem. Nu cred ca a reusit, lumea e tot in strada. De ce?

Pentru ca… o duce rau

Vestea trista e ca, indiferent de cine vine la putere, o s-o duca la fel de rau, sau poate chiar mai rau. Deprimant, nu? Cauzele sunt multiple, dar ca sa-ti faci o idee de ce, incearca sa te gandesti ca sistemul bancar-financiar, care a determinat criza actuala, nu a fost reformat si faptul ca avem aceeasi clasa politica, de 20 de ani, care stie sa faca acelasi lucru pe care l-a facut in ultimii 20 de ani.

E o absurditate sa crezi ca daca faci acelasi lucru vei obtine alte rezultate. Cu alte cuvinte, clasa politica nu e capabila sa faca lucrurile altfel, indiferent cine vine la putere. Aceasta este o parere personala si mi-o asum.

Deci, ne asteapta vremuri interesante

Ce e de facut?

• sa ne conservam energia – nu are rost sa protestezi daca tot aceiasi oameni vin la putere (puterea actuala si opozitia “joaca” acelasi joc);
• sa ne dam seama ca statul nu ne poate ajuta – sau poate nici nu vrea;
• sa intelegem ca imbunatatirea situatiei noastre (a calitatii vietii) sta doar in mainile noastre;
• sa construim retele de cunostine si prieteni ca sa ne ajutam reciproc – vezi alternativele la sistemele monetare despre care am vorbit aici;
• sa facem in asa fel incat sa devenim cat mai independenti de sistemele actuale care ne asigura existenta (angajatori, sisteme de aprovizionare cu apa, hrana, combustibil etc.), sisteme care vor prabusi pe masura ce situatia generala, economica si financiara, se va inrautati tot mai mult.

Ne asteapta vremuri grele. Acum e momentul sa ne dam seama ca vechile sisteme se prabusesc si e cazul sa construim, impreuna, noi sisteme. Stiu, cuvintele mele descriu e o evolutie negativa, cu care multi nu sunt de acord. Sper, din tot sufletul, sa nu se intample asta. In schimb, prefer sa actionez acum, sa incerc sa construiesc ceva in acest moment, decat sa re-actionez, fara rezultate notabile, atunci cand lucrurile au pornit irevocabil pe panta negativa.

Suntem in 2011, spre finalul anului. SUA e in criza financiara de prin 2007, noi de prin 2009. La orizont nu se vad nori de culoare roz.

La nivel general al populatiei Romaniei, anii acestia au adus scaderi ale veniturilor, degradarea standardului de viata, uneori colaps financiar. Desigur, sunt putini dintre aceia care nu au simtit criza, sau chiar au crescut pe timp de criza. Totusi, voi vorbi putin despre ei.

Cine a crescut pe timp de criza si va mai creste

Criza reprezinta o oportunitate deosebita pentru a te imbogati. Din pacate, putini oameni reusesc sa-si cresca valoarea neta a rezervelor (unul dintre cele trei elemente care te fac bogat), in timp de criza economica si financiara. Pentru aceasta, trebuie sa te incadrezi in urmatoarele trei categorii:

• Sa ai capital disponibil si experienta in domeniul economic. Asta iti va da posibilitatea de a cumpara, in timp de criza, afaceri valoroase, dar care au probleme financiare.
• Sa ai capital si experienta in domeniul investitional, ceea ce iti permite sa achizitionezi  proprietati imobiliare mult subevaluate sau alte vehicole de investitie subevaluate.
• Sa ai o afacere pe o nisa care merge bine in criza, dar si experienta de a conduce o asemenea afacere.

Nu voi intra in detalii, pentru ca daca indeplinesti aceste conditii, stii si singur ce sa faci.

Restul, cum ne imbogatim?

Este interesant de semnalat faptul ca in criza economica sau financiara, si restul populatiei, care nu se incadreaza in categoriile enuntate in paragraful de mai sus, au posibilitatea de a face actiuni pentru a se imbogati. Pentru aceasta trebuie sa plece de la definitia bogatiei, enuntata de Buckminster Fuller, de care ai mai auzit: a fi bogat inseamna a sti, a sti sa faci si a avea rezerve materiale. In cazul tau, trebuie sa te concentrezi pe “a sti si a sti sa faci”.

A sti

Porneste cu domenii care te pasioneaza. Informeaza-te in detaliu despre ele, incepand cu internetul, care e o resursa gratuita. Internetul iti permite sa te socializezi cu persoane care au aceeasi pasiune ca si tine: nu neglija acest lucru pentru ca poti invata mult de la aceste persoane.

Diversifica-ti educatia prin carti, seminarii, workshop-uri, online sau offline. Cauta-ti un mentor, tine legatura cu el. Pregateste-te din punct de vedere al educatiei in domeniul care te pasioneaza. Investeste in “a sti”.

A sti sa faci

Informatia in sine nu are nicio valoare. Trebuie sa pui informatiile la lucru. Identifica, in domeniul in care ai acumulat informatii, o nevoie STRINGENTA care nu e satisfacuta de catre oferta de piata. Gandeste un produs sau un serviciu care sa satisfaca acea nevoie.

In acelasi timp, invata metodele eficiente de a vinde. Un produs, oricat de bun, poate sa se vanda slab sau sa nu se vanda pentru ca nimeni nu stie de el. Marketingul, mai ales marketingul online, este extrem de necesar pentru succesul tau. Cand ai pus la punct aspectele de mai sus, lanseaza-ti oferta si lucreaza pentru a vinde cat mai mult. In acest fel vei capata experienta in aceasta activitate si “vei sti sa faci”.

Treci peste esecuri

Esecurile vor fi inevitabile. Acorda timp afacerii tale sa se lanseze. Daca dupa luni, un an de zile, afacerea nu incepe sa creasca usor, te poti gandi sa o abandonezi, nu inainte de a incerca, in tot acest timp, sa modifici tehnicile de vanzare, in asa fel incat sa testezi cat mai multe metode.

Daca, dupa un timp, afacerea nu vrea sa porneasca, gandeste-te la un al domeniu si incepe sa lucrezi la “a sti si a sti sa faci”. Mai mult, chiar daca ai reusit cu domeniul initial, incepe sa te dezvolti in alt domeniu, pentru ca nu vei sti niciodata care dintre cele doua (apoi trei, apoi patru) vor reprezenta lozul castigator.

Cum recunosti “lozul castigator”

Daca ideea este potrivita pentru piata iar timpul de lansare ideal, afacerea va creste singura, tot mai repede, aproape exponential, cu un ajutor minim din partea ta. Din contra, va trebui sa faci fata ca sa tii pasul cu comenzile. Atunci stii ca ai tras lozul castigator. Doar un noroc chior iti va aduce lozul castigator din prima afacere pe care o deschizi.

De ce?

Stiu: e contra-intuitiv sa pornesti o afacere in timp de criza. Tocmai aici e cheia catre bogatie: daca pornesti o afacere in timp de criza si reusesti sa o cresti, chiar putin de tot, an de an, atunci stai pe o mina de aur. In momentul in care criza trece si oamenii “se pun pe cumparat”, afacerea ta va exploda si te va face bogat.

Pana atunci, la revenirea din criza, ai capatat experienta, ti-ai facut un nume, ai devenit sigur pe tine, adica esti perfect pregatit pentru o crestere exploziva a afacerii tale.

Investitiile?

Cu investitiile e la fel: daca incepi acum sa investesti, in functie de banii si cunostintele pe care le ai, incepand cu sume cat mai mci, pentru ca riscul e mare, iti vei forma o experienta inestimabila, care te va ajuta sa cresti fantastic, in momentul in care piata isi va reveni.

Ce mai stai?

Dupa cum vezi, criza e potrivita pentru toata lumea deopotriva: saraci sau bogati, mai bine zis pentru cei dispusi sa porneasca in cautarea bogatiei. Nu exista scuze pentru a porni pe acest drum in timp de criza, din contra, e un moment perfect. Deci, ce mai stai?

Intr-un articol anterior spuneam ca Buckminster Fuller definea bogatia ca o suma a ceea ce stii, a ceea ce stii sa faci si a rezervelor tale. Toate cele trei sunt deosebit de importante: primele doua elemente sunt mai greu de cuantificat, iar pentru cel de-al treilea… trebuie sa faci calcule.

Am fost intrebat, de foarte multe ori, daca sunt milionar de catre persoane care nu ma cunosc. Intrebarea e oarecum fireasca, deoarece blogul meu se numeste “milionarul mioritic”. Desi am scris in descrierea blogului ca titlul nu se refera la mine, continui sa primesc aceasta intrebare, din timp in timp.

Un raspuns simplu ar fi: “Treaba mea!” Cand te intalnesti pentru prima data cu cineva si il intrebi cat de bogat e, pui o intrebare la fel de indecenta ca si cea adresata unei doamne sau domnisoare, pe care tocmai ai intalnit-o, despre care este culoarea lenjeriei intime pe care o poarta.

Desigur, nu sunt o domnisoara care se supara usor, dar intrebarea nu e bine pusa. Nu poti sa intrebi un om daca e milionar, pentru ca bogatia nu se calculeaza in bani, ci in active, pasive, datorii si flux de monetar. Iar aceste elemente sunt doar o treime din bogatia pe care o poseda, pentru ca mai este si… ceea ce stie si ce stie sa faca (despre acestea putin mai tarziu).

Revenind, daca o persoana pe care nu o cunosc, ma intreaba daca sunt milionar, nu voi da atentie intrebarii. Daca un prieten apropiat ma intreaba daca sunt milionar, ii voi spune: “Stai putin, trebuie sa calculez.”

Pasive

Dupa definitia data de Robert Kiyosaki, pasivele “iti scot bani din buzunar”. De exemplu, casa in care stai este un pasiv. Un teren, daca este cumparat cu scop de speculatie (nu e folosit pentru a fi cultivat sau pentru a face o casa pe el, ci doar pentru revanzare) este un pasiv.

Chiar daca este un pasiv, el are o valoare. Valoarea lui difera azi fata de ieri sau fata de maine, pentru ca valoarea este dictata de piata. Daca inainte de 2008 aveai in proprietate un teren care valora 200.000 de euro, probabil astazi valoarea lui este la jumatate. Dar e posibil ca peste zece ani, valoarea lui sa fie de 400.000 de euro, sau chiar de 100.000 de euro, depinzand de evolutia pietei.

Daca ai mai multe proprietati va trebui sa calculezi valoarea lor, in acea zi, in functie de piata.

Active

Tot dupa Kiyosaki, un activ iti “pune bani in buzunar”. Un activ poate fi o afacere, o investitie, un drept de autor asupra unei carti (de exemplu) care se vinde. Activele au doua caracteristici: au o valoare intrinseca si un cash flow sau flux de monetar, adica o valoare pe care o genereaza continuu.

Valoarea intrinseca a unei afaceri se calculeaza in functie de pasivele sale, de cashflow si de ciclul de producere a fluxului de monetar. De exemplu, o afacere poate fi evaluata adunand valoarea pasivelor sale la rezultatul obtinut prin inmultirea profitului ei anual cu un factor de multiplicare. Dupa cum vezi, iarasi trebuie sa calculezi, pentru ca atat pasivele cat si profitul se modifica de la an la an.

Flux de monetar

Fluxul de monetar este esential. E asemeni sangelui, pentru ca un om este viu daca sangele ii curge prin vene. Cand sangele nu mai curge, a murit.

Fara posibilitatea de a genera continuu bani, o afacere nu valoareaza decat atat cat poti obtine din pasivele sale (cladiri, terenuri, alte bunuri pe care le detine) minus datoriile pe care le are.

Fluxul de monetar este necesar pentru a plati datoriile pe care le are firma si de a plati cheltuielile operationale.

Datoriile

Nu conteaza ce ai in proprietate, atat timp cat ai datorii. Pot sa am proprietati de milioane de dolari, daca am datorii mai mari, sunt falit, pentru ca in momentul in care nu pot sa-mi platesc datoriile, tot ce am va fi confiscat de banca.

Datoriile TREBUIE luate in calcul. De aici vine solvabilitatea ta, capaciatea de a supravietui financiar.

Dupa cum vezi, pentru a vedea cat sunt de bogat, trebuie sa calculez. Pentru ca am proprietati imobiliare (pentru uz propriu si pentru investitii), o afacere, drepturi de proprietate asupra cartilor pe care le scriu, flux de monetar din investitiile la Forex pe care le fac, flux de monetar din afacere si din meseria mea (da, inca mai profesez trei zile pe saptamana), imi trebuie ceva timp pentru a calcula cat de bogat sunt. Chiar si asa, nu am cuantificat totul, pentru ca mai raman doua elemente…

Ce stiu si ce stiu sa fac

Lucrurile devin mai complicate cand vrei sa calculezi care este valoarea a ceea ce stii si a ceea ce stii sa faci. Ca sa intelegi, iti voi spune o scurta poveste adevarata.

Probabil ai auzit de Steve Jobs, de la Apple. Povestea sa este deosebit de interesanta. Dupa ce a infiintat compania Apple, a parasit-o, la un moment dat, fiind inlaturat printr-o “lovitura la palat” .

Cu toate acestea, in 1997 Steve Jobs se intoarce la Apple. In acel moment, compania este intr-o situatie financiara ingrozitoare. Jobs s-a pus pe treaba si in 2001 a lansat iPod care a avut un succes fulminant. Ulterior s-a lansat iPhone si iPad, care in timp au ridicat firma Apple in topul celor mai valoroase firme de pe planeta.

Cauza? Viziunea lui Steve Jobs. Jobs a stiut (a avut cunostinte teoretice) si a stiut cum sa faca (viziune) in asa fel incat sa ridice firma din propria cenusa si s-o duca pe culmi nemaivazute. Putea sa calculeze, cineva, atunci, in 1997, cat valoreaza prezenta lui Steve Jobs in companie? Probabil nu. Si totusi, acea valoare, necuantificabila, era acolo.

Nu poti sti, cu siguranta, cat de bogat esti

Valoarea ta consta in ceea ce stii si ceea ce stii sa faci, alaturi de rezervele pe care le ai. Acest lucru ne da sperante, pentru ca astazi, in epoca internetului, nu e nevoie de bani pentru a sti mai mult si pentru a invata cum sa faci!

Dincolo de perceptia publica, ascunse privirii si cunoscute doar de cei care au avut succes, se afla adevaratele motive pentru care cei bogati ajung bogati si se mentin bogati. Trebuie subliniat elementul “se mentin bogati”, pentru ca stabilitatea la un inalt nivel financiar este cel putin la fel de dorita ca ajungerea la acel nivel.

Inainte de a incepe sa abordez lista stalpilor de care e nevoie pentru a fi bogat, trebuie sa amintesc un citat de care am aflat acum cateva zile:

The secret of success is to do common things uncommonly well.
Secretul succesului este de a face lucrurile obisnuite neobisnuit de bine.
— John D. Rockefeller

Aici sta o parte din esenta lucrurilor, dar nu e totul. Iata cateva ingrediente de care ai nevoie pentru a deveni bogat.

Cunostinte teoretice

In articolul precedent, am abordat definitia bogatiei data de Buckminster Fuller. Acolo se vorbea de “know and know how”. Prima parte a a acestei dualitati este “a sti”.

“A sti” se refera la notiunile pur teoretice. Poti sa conduci un automobil daca nu stii legile fizice, dar nu poti sa-ti modifici masina, pentru a castiga un concurs, daca nu ai idee despre principile fizicii care stau la baza functionarii ei. Poti sa supravietuiesti din cresterea plantelor si animalelor, dar nu poti obtine productii record daca nu cunosti fenomenele naturale care influenteaza cresterea plantelor, de la genetica la meteorologie.

Poti sa castigi bani cat sa duci o viata obisnuita, dar pentru a ajunge bogat trebuie sa cunosti procesele si fenomenele care “invart” banii pe lumea asta.

Cunoasterea metodelor practice

Cunoasterea iti ofera materia prima sub forma de informatie bruta. Transformarea ei in metode care te ajuta sa faci bani este atributul imaginatiei si viziunii.

Motivatie

In lumea in care traim, orice lucru sau fenomen are o cauza. In lumea noastra, a oamenilor, orice realizare personala porneste de la motivatie. Motivatia este motorul care tine in miscare totul, de la procesul creativ in sine la realizarea practica.

Viziune

Inainte de toate este planul. Inainte de a realiza ceva in forma fizica, este viziunea. Orice idee, oricat de nebuneasca, se poate transforma in realitate.

Focus

Focus, concentrare. Indiferent cum ii spui, concentrarea este una din fortele care dau eficienta rezultatelor actiunilor noastre. Concentrarea trebuie mentinuta continuu, pe parcursul drumului, pentru ca toate eforturile pe care le depunem sa se directioneze spre telul final. Lumina soarelui te poate incalzi, dar concentrarea ei cu ajutorul unei lupe poate aprinde un foc.

Perseverenta

In aceasta lume, orice actiune intampina o forta opusa, denumita reactiune. Este un proces fizic care are reprezentarea sa si in viata noastra de zi cu zi. De aceea, atunci cand pornesti pe un drum, spre tinta de a deveni bogat, faptul ca vei infrunta greutati si probleme este o legitate fizica. Ele vor veni peste tine, pe rand sau impreuna.

Pentru a trece de ele ai nevoie de perseverenta. Dupa fiecare problema sau infrangere, trebuie sa-ti aduni energia si sa pornesti la drum. Din nou si din nou, pana ajungi la tinta.

Respectul si grija fata de clienti

Banii vin de la alti oameni. Acesti oameni fac un lucru deosebit: se despart de unul dintre lucrurile cele mai de pret, banii, pentru a ti-i da tie. Pentru a face acest lucru si pe viitor, trebuie sa le oferi, de asemenea, ceva deosebit: grija si respectul tau maxim. Numai asa vei putea sa castigi banii continuu, pe baze permanente.

Ghidarea dupa principii morale

Aici voi fi foarte scurt si iti voi da doar un singur contra-exemplu: majoritatea celor care castiga bani, ignorand principiile morale ale societatii/lumii in care traiesc, vor pierde acesti bani, intr-o durata de timp mai lunga sau mai scurta, in timpul vietii lor.

Simtul oportunitatii

Capacitatea de a vedea o necesitate pe care o au oamenii si de a gasi metode de a o indeplini, este una dintre cheile succesului si bogatiei. Pentru a exploata oportunitatile, e nevoie de cele doua elemente cu care am inceput acest articol, cunostinte teoretice si practice, care iti dau posibilitatea de a vedea oportunitatea si de a stii cum s-o folosesti.

Capacitatea de a trece la actiune cand vezi oportunitatea

Cand simti oportunitatea si esti inspirat de viziune, ai facut doar primii pasi in directia buna. Drumul trebuie continuat. Nu uita ca:

Vision without execution is hallucination.
Viziune fara actiune inseamna halucinatie.
— Thomas Alva Edison

Iar cand spun actiune, ma refer la munca sustinuta. Fara ea nu se poate.

Capacitatea de a acumula

Obtinea banilor este doar prima etapa. Ei pot fi cheltuiti, risipiti, imprastiati. Esenta bogatiei este sa cheltuiesti mai putin, mult mai putin decat produci. Bogatia inseamna si acumulare de resurse (financiare, materiale etc). Risipa si cheltuielile nesabuite aduc doar iluzia bogatiei, nicidecum prezenta ei.

Concluzie

Pare o lista lunga, nu-i asa?

In fond, e doar o lista, iar vestea buna e faptul ca pe lista nu se afla nici banii, nici norocul, nici relatiile. Desigur, ele ajuta, lubrifiaza si maresc viteza cu care poti deveni bogat, dar in niciun caz nu sunt elemente definitorii.

Lista contine doar aspecte legate de propria persoana. Inteleptii spun ca bogatia, pentru a fi atinsa, trebuie sa porneasca din interior pentru a se reflecta in experiorul tau. E cat se poate de adevarat. Daca nu reusesti sa te transformi, nu vei putea sa atragi in viata ta banii altor oameni si, odata cu acumularea lor, sa ajungi bogat.

Dar banii nu sunt totul. In criza economica in care ne aflam, a ajunge bogat sau a ramane bogat devine un joc tot mai usor dar, totodata, tot mai greu. Regulile se schimba, pentru noi, cei care dorim sa ajungem bogati. Iar daca te uiti, din nou, la definitia lui Buckie (Buckminster Fuller), vei vedea ca, in conditii de criza economica, definitia bogatiei poate insemna altceva. Despre asta intr-un articol viitor.

Daca in articolul trecut am analizat convingerile populare legate de bogatie, in continuare voi analiza acest subiect dintr-un alt unghi la care, probabil, nu te-ai gandit pentru ca nu ai studiat problema in adancime.

Cand lumea vorbeste de bogatie, exista o confuzie generala cu privire la termen. Se crede ca a fi bogat inseamna sa poti sa cheltui mult, indiferent despre ce e vorba (case, masini, vacante, orice alte cheltuieli care iti trec prin cap). Din acest punct de vedere, un medic de top din SUA, care poate castiga in exces de un milion de dolari pe an, care are o vila de 1,2 milioane de dolari in California si o casa de vacanta de 500.000 de euro pe Coasta de Azur, care conduce un Porche de 200.000 de euro si are un yacht de 600.000 de doalri, este un om bogat.

Acestea sunt lucrurile care sunt prezente “la suprafata”, pe care lumea le vede cand da “verdictul” de bogatie. In spatele poleielii se afla situatia financiara adevarata, care poate fi total diferita.

Daca toate proprietatile pe care le are medicul din povestea noastra sunt cumparate cu credit si platite din salariul sau fabulos, acest medic nu este bogat, ci doar cheltuitor. Daca se intampla o tragedie in viata sa, de exemplu are un accident si isi pierde ambele maini, punandu-l in imposibilitate sa munceasca, acel medic ajunge, aproape instantaneu, in stare de faliment financiar. Imposibilitatea de a-si plati ratele pentru cheltuielile facute deja, il aduce in situatia de a pierde totul, in favoarea bancii (bancilor) de unde a luat creditele.

Acest gen de milionar se numeste, in limbaj popular “milionar de carton”. Opulenta si huzurul sunt de forma, pentru ca luxul in care se scalda personajul nostru este cumparat cu bani imprumutati. Sunt sigur ca ai auzit de asemenea cazuri in presa, oameni pe care lumea ii considera bogati, dar care au pierdut totul peste noapte.

Desigur, apare intrebarea legitima: ce este, de fapt, bogatia?

Cele mai complexe si complete definitii despre bogatie le gasim la Buckminster Fuller (arhitect si filosof american):

The measurable degree of established operative advantage. [Un exponent masurabil, al unui avantaj operativ deja intemeiat.]
— in “Synergetics”

Realistically protected, nurtured, and accommodated X numbers of human lives for Y number of forward days. [Posibilitatea realista de a proteja, hrani si gazdui X vieti umane timp de Y numar de zile.]
— in “Critical Path”

Wealth consists of physical energy (as matter or radiation) combined with metaphysical know-what and know-how. [Bogatia consta in energie fizica (sub forma de materie sau radiatie) combinata cu arta de a sti si a sti sa faci, la nivel metafizic.]
— in “Critical Path”

Daca ar fi sa prezinti o concluzie vulgarizata a definitiilor de mai sus, ele ar suna astfel: Numarul de zile pe care ai putea sa-l traiesti in continuare, la standardul actual de viata, daca te-ai opri din munca, astazi.

Daca nu ai cunoscut aceste definitii, iti las cateva minute sa reflectezi la ele pentru ca sunt sigur ca ti-au ridicat paradigma bogatiei cu susul in jos. Dintr-odata, bogatia nu reprezinta un trai luxos, ci doar:

• Detinerea in proprietate a energiei (sub forma de materie sau radiatie), dar asta numai daca este efectiv a ta, nu e cumparata pe credit. “Materie” poate sa insemne orice bun material, “radiatie” poate sa insemne energie cu care sa te incalzesti, te deplasezi etc.
• Detinerea de cunostinte teoretice si practice.
• Detinerea de rezerve suficiente sau de sisteme care sa functioneze si care sa-ti asigure nivelul de trai.

Daca ne intoarcem la medicul nostru din exemplu anterior, acesta nu avea, din lista de mai sus, decat un punct: cunostinte teoretice si practice din meseria lui. Acest lucru ii permitea sa aiba o viata luxoasa, dar in niciun caz nu era bogat.

Pentru a deveni bogat, el trebuia sa:

• isi plateasca TOATE datoriile;
• acumuleze resurse pentru a-si asigura supravietuirea (bani sau alte bunuri convertibile in bani) sau sa puna in functie sisteme care sa produca aceste resurse, fara ca sa fie nevoie de prezenta sa.

Daca privesti bogatia din acest punct de vedere, vei observa ca majoritatea oamenilor care sunt angajati nu se incadreaza in categoria de “om bogat”, dar si o multime din asa-zisii bogati ai lumii nu sunt, de fapt, bogati, decat daca datoriile lor sunt mai mici decat resursele acumulate.

Toti acesti oameni, pe care pana acum ii considerai bogati, sunt de fapt cheltuitori, iar viata lor de huzur se afla pe muchie de cutit, pentru ca orice dezechilibrare a status-quo-ului lor actual ii poate aduce la stadiul de muritor de rand.

Pe de alta parte, aceste definitii iti arata ca si tu, poate, esti mult mai sarac decat ai crezut pana acum. In partea a treia a articolului iti voi arata ce trebuie sa faci pentru a iesi din aceasta situatie.

Chiar daca sunt povesti diferite, de la caz la caz, se desprinde un anumit model, care poate fi sesizat si care contine trei elemente:

• bancile;
• imprumuturile;
• lacomia umana.

Aceste trei elemente combinate au dus la dezastre financiare, care s-au solutionat in doua moduri:

• salvarea bancilor private;
• lasarea bancilor sa falimenteze.

“Solutia” salvarii s-a realizat prin pomparea de bani in sistemul financiar, bani pe care trebuie sa-i plateasca cetatenii tarilor respective. Cu alte cuvinte, cetatenii platesc oalele sparte de banci. In continuare va voi prezenta trei povesti adevarate.

Varianta americana

Nebunia a inceput cu mult inainte de 2007, cand s-a declansat criza. In anii premergatori, s-au dat “la greu” credite pentru case la persoane care nu aveau o istorie de credit prea buna, adica nu aveau capacitatea de a “duce in spate” asemenea credite, din diferite motive (persoane cu educatie precara, fara specializare, angajate sezonier sau in slujbe prost platite, etc.)

Acest gen de credite, denumite “subprime”, erau considerate a fi cu grad mare de risc. Valoarea lor, din totalul creditelor imobiliare americane, a crescut de la 10% in 2004 la peste 20% in 2005-2006. Ele au fost “impachetate” cu alte tipuri de credite, mai competitive, si vandute pe piata financiara ca instrumente de investitie, avand nume exotice: MBS, CDO, CDS…

La un moment dat toata ingineria financiara s-a prabusit, luand dupa ea de la institutii de credit specializate, cu participare de stat (Federal National Mortgage Association, cunoscuta popular sub numele de Fannie Mae) pana la banci considerate solide (Lehman Brothers). Celelalte banci-mamut au fost salvate, printr-un program guvernamental de rascumparare, in valoare de 700 miliarde de dolari. De unde? Din imprumuturi care vor fi platite… ghici… de poporul american.

In final, pierderile in sistemul financiar s-au ridicat, conform Fondului Monetar International, la 4000 de miliarde de dolari. O nota de plata care include pierderea locurilor de munca, scaderea salariilor, falimente in aproape toate sectoarele economiei, stare generala de privatiune pentru marea masa a cetatenilor.

Cantecul de leagan irlandez

Prima tara din zona europeana care a urmat SUA in criza a fost Irlanda. Ea a “cazut de sus”, pentru ca in perioada 1997-2007 a fost considerata un campion al cresterii economice in zona europeana, fiind denumita “tigrul celtic”.

Cresterea fulminanta a acelor ani a fost datorata scaderii taxelor pentru corporatiile straine care investeau in Irlanda si creditelor cu dobanda redusa furnizate de Banca Centrala Europeana. Acestea au dus la nemasurate speculatii financiare, mai ales in sectorul imobiliar, care a crescut exploziv pana la caderea din 2008.

Cele sase mari banci irlandeze au fost implicate, de-a lungul timpului, in felurite scandaluri financiare. Odata cu criza americana, lucrurile s-au precipitat si in Irlanda, bancile au inceput sa declare probleme majore, ceea ce adus la interventia guvernului irlandez. Intr-o miscare fara precedent, acesta a declara ca sustine total cele sase banci. Dar aceasta miscare s-a realizat pe fondul unor deficite bugetare guvernamentale foarte mari, odata cu scaderi aparute in sectorul economic. Economia a fost declarata ca intrata in recesiune in 2008 iar in 2009 a fost etichetata a fi in depresie economica.

Evident, sustinerea bancilor s-a facut cu bani imprumutati. Sumele imprumutate pentru salvarea bancilor sunt, conform statisticilor oficiale, la un nivel de 125% din produsul intern brut. Alte calcule inainteaza cifre si mai alarmante, de peste 300% din PIB!

Pentru ce? Pentru a salva niste banci care, actualmente, au actiuni cotate de Moody’s a fi “de aruncat la gunoi” (junk status), a caror capitalizare este de 2,86 miliarde, dar in care s-au pompat peste 150 de miliarde de dolari.

Sumele sunt astronomice. Cine plateste? Evident irlandezii, prin taxe, impozite, recesiune, pierderea locurilor de munca, salarii mici, falimentul afacerilor etc.

Saga Islandeza

Povestea Islandei este foarte asemanatoare pana la un punct. Primadonele sunt, de asemenea, bancile private. Acestea s-au aruncat in nebunia cresterii imobiliare, cu scopul de a produce profituri rapide. Pentru a face rost de bani, bancile s-au imprumutat in stanga si in dreapta, atat de la alte banci cat si de pe teritoriul Marii Britanii, ceea ce va propulsa scandalul care a urmat, spre scena internationala.

Masinatiile financiare au fost atat de vaste, incat au cuprins si spectrul politic. In final, dupa caderea Guvernului si a Parlamentului, a fost randul fostului Prim-Ministru sa fie pus sub acuzare pentru situatia prin care a trecut tara, la rand cu alte persoane din functii de conducere la bancile private care au falimentat.

Dupa cum vezi, situatia e putin diferita. Bancile islandeze nu numai ca nu au fost salvate, dar sefii lor au fost pusi sub urmarire penala. Mai mult, datoriile bancilor private nu au fost platite. Bancile au fost dezmembrate, unele segmente au fost falimentate, altele, viabile, au fost reformate si strict reglementate si lasate sa functioneze in continuare.

Dar datoriile? Ele nu au fost platite. Au avut loc doua referendumuri nationale, despre plata datoriilor, ambele s-au incheiat cu refuzul cetatenilor islandezi de a plati datoria bancilor, chiar daca aceasta decizie a dus la un scandal international cu Marea Britanie.

A patra poveste in desfasurare: Grecia

Din Grecia ne parvin stiri contradictorii: statele europene au ajuns la un acord istoric, prin care reduc la jumatate (cu 100 de miliarde de euro) datoriile pe care Grecia trebuie sa le plateasca si reesaloneaza cealalta jumatate din datorii. Pe de alta parte, primul ministru declara ca vrea sa convoce un referendum, asemeni celui islandez, legat de plata obligatiilor financiare ale Greciei. Chiar si asa, nu este o voce care reprezinta totalitatea spectrului politic, pentru ca in cadrul partidului sau exista disensiuni clare pe tema subiectului.

O ceata deasa pluteste deasupra Greciei. Nu sunt semne ca se va ajunge la finalul crizei. Sumele uriase acumulate (peste 150% din PIB), spectrul falimentului national, miscarile sociale violente, toate intregesc un tablou sumbru.

Noi?

Noi suntem cetateni obisnuiti. Daca e sa privesti spectacolul crizei, vei vedea un sablon: statul, in marea majoritate a cazurilor, va salva bancile cu datorii mari, de la colaps.

Dar pe noi, cetatenii, cine ne salveaza, in cazul in care avem datorii pe care nu le putem plati? Bancile au in arsenalul legal arme prin care ne pot urmari pana la stingerea datoriilor. De cele mai multe ori vand creditele neachitate catre firme de recuperare, care jupoaie de viu pe cel care, la un moment dat, nu a fost in stare sa tina pasul cu ratele.

Desigur, vina este, in mare parte, a celui care s-a indatorat peste masura. Adevarul este mai complex: de multe ori, situatia care a dus la neputinta de a plati ratele acumulate a fost determinata si de factori externi, cum sunt criza economica, evenimente de sanatate sau personale, care au fost in afara controlului.

Chiar si asa, e vorba de o tragedie, care se intampla la tot mai multi romani. Pentru a nu cadea in aceasta capcana, trebuie sa fii pregatit pentru a fi mai tare ca banca.

Va trebui sa stii sa-ti conduci finantele personale in asa fel incat, chiar daca apar factori negativi neprevazuti, sa faci fata a plata ratelor. Am scris o carte care detaliaza o strategie usor de urmat, care sa-ti stabilizeze finantele personale si sa te ajute sa platesti mai usor ratele (click aici pentru detalii).

Cu bancile nu e de jucat. In caz de probleme, ele sunt ajutate, dar daca tu ai probleme cu banca, depinde numai de tine sa te salvezi. Esti sigur ca ai armele necesare pentru asta?

Bibliografie:
VanityFair.com
Iceland declares independence from international banks
Icelandic financial crisis
Iceland proves Ireland did wrong things saving banks
Icelandic loan guarantees referendum
Subprime mortgage crisis
Late 2000s financial crisis
Irish financial crisis

Pentru omul obisnuit, Grecia e departe, criza ei nu pare sa il afecteze, este aproape insensibil la demonstratii si cocktail-uri Molotov. La fel parea, acum niste ani, o criza financiara exotica, in SUA. La cea vreme am scris un articol in care avertizam ca aceasta criza o sa ne afecteze si pe noi, acum a venit vremea sa scriu despre criza din Grecia/PIGS (acronim care defineste tarile europene cele mai afectate de criza: Portugalia, Italia, Grecia, Spania).

Ce se intampla cu PIGS?

Pe scurt: datoria publica (a statului) din aceste tari este mult mai mare decat produsul intern brut (cat produce, intr-un an, tara respectiva). Pentru Grecia, la momentul in care scriu, datoria externa ajunge la 150% din PIB (sursa).

Cu alte cuvinte, tara are o datorie extrem de mare pe care nu mai poate sa o plateasca. Exista doua posibilitati:

1. isi restructureaza datoria (o prelungeste pe mai multi ani, dar plateste o dobanda mai mare pentru acele credite);
2. declara faliment si incearca sa vanda ce poate, pentru a-si acoperi creditele (firme de stat, active imobiliare ale statului, etc).

Dupa lungi negocieri la nivel de UE, inca nu s-a ajuns la o solutie in cadrul Greciei. La rand sunt celelalte tari PIGS. [Nu se cunosc detaliile exacte la ora publicarii articolului despre rezolvarea "problemei grecesti".]

Cetateanul e lovit de doua ori: taxe si inflatie

In primul rand, trebuie sa pleci de la situatia noastra interna: si noi am fost intr-o stare de impas, dar a venit FMI si “ne-a salvat”. In traducere, ne-a dat niste bani cu imprumut, pe care noi, cetatenii, trebuie sa-i platim. Cum? Cu taxe mai mari. Sunt sigur ca ai observat ca a crescut TVA-ul de la 19% la 24% (adica la maximum cat e admis TVA-ul in UE).

In esenta, acelasi lucru se va intampla si in cazul Greciei. Daca va fi salvata (intre altii) de UE, aceasta se va face cu banii din tarile UE, deci si cu banii din Romania, adica cu banii de la noi, cetatenii (alte taxe marite). Mai mult, intreaga instabilitate financiara va fi platita cu inflatie, pentru ca inflatia acompaniaza taxele mari. Vei pierde de doua ori: atat prin devalorizarea banilor cu ajutorul inflatiei (ai vazut cum a crescut euro fata de leu, in ultima vreme?) cat si prin taxe mai mari catre stat.

Atentie la bancile grecesti din Romania

Daca Grecia “pica”, vor “pica” si bancile din Grecia. Sa nu uitam ca pe piata bancara din Romania functioneaza cateva banci cu capital grecesc majoritar. Desi ele sunt in buna “stare de functionare”, daca bancile-mama de care apartin vor intra in faliment, subsidiarele lor din Romania vor fi afectate (negativ, evident).

BNR a lansat un set de masuri de protectie, dar nimeni nu stie cum se vor desfasura evenimentele in caz de faliment grecesc. Se vorbeste chiar de nationalizarea bancilor grecesti de la noi… cum spuneam, nimeni nu stie cu exactitate.

Daca ai depozite in bancile cu capital grecesc din Romania, ar fi bine sa tii seama de acest lucru (chiar daca statul “garanteaza” depozitele).

Asta cat priveste bancile… sunt curios care vor fi eventualele repercusiuni ale undei de soc financiar, asupra Romtelecom, detinut in proportie de 54% de OTE, firma greceasca.

Lucrezi la o firma greceasca?

Daca lucrezi la o filiala a unei firme grecesti in Romania, firma care, in Grecia, are o implicare financiara majora in relatia cu statul grecesc, adica face afaceri cu statul, e bine sa te gandesti la posibilele implicatii ale falimentului Greciei.

Daca statul grecesc va intra in faliment si va trebui sa-si plateasca creditorii, aceasta se va face, cel mai probabil, in ordinea marimii creditului. Deci micii creditori vor fi ultimii, iar firma mama, daca are de primit multi bani de la stat, ar putea sa intre in faliment, la fel si filiala romana care apartine de ea.

La fel, daca lucrezi la o firma care are relatii stranse de afaceri cu Grecia, e posibil ca un eventual faliment financiar al Greciei sa produca probleme…

Concluzie

Situatia din Grecia/PIGS ne afecteaza mult mai mult decat am vrea sa credem. Traim intr-o lume interconectata, la nivel economic, financiar, politic. Mai mult, pentru ca PIGS sunt parte din UE, problemele lor sunt si problemele noastre. Aceste realitati nu trebuie sa fie uitate, chiar si de cetateanul de rand.

Criza lor e si criza noastra. PIGS sunt mai aproape de noi decat SUA, iar criza actuala a venit din SUA, care, la acel moment, parea atat de departe.

In acest articol vorbesc despre o anumita categorie de romani. Nu pot spune cu exactitate cat la suta din populatia activa corespunde acestui portret, dar am convingerea ca mare parte din “clasa de mijloc” si din patura situata deasupra acesteia dezvolta cel putin o parte din comportamentele descrise in acest articol. Desi folosesc termenul generic de “roman”, o fac din economie a textului si pentru usurinta exprimarii, fara a ma referi la “toti romanii”.

Romanul se pricepe la toate: de la politica la fotbal. Mai nou, studiind “fenomenul”, pot adauga la lista un alt domeniu: administrarea banilor pe care ii castiga.

Daca ii spui romanului ca nu stie sa-si gestioneze banii, ca ii risipeste cu usurinta si nonsalanta, va sari la gatul tau. De ce? Ai putea zice: “Pentru ca se simte lezat de un neadevar”. In spatele reactiei violente sta un raspuns mai nuantat: romanul stie, in adancul sufletului, ca nu e in stare sa-si gestioneze bine banii si il deranjeaza stramtoreala financiara in care se afla, dar nu e dispus sa recunoasca. De aceea are o asemenea reactie violenta.

Iti va spune ca pentru ananghia financiara in care se afla e de vina este situatia economica nationala sau mondiala, capitalismul salbatic in care traim, statul roman, incapabil sa stimuleze intreprinzatorii/sa protejeze oamenii cinstiti, muncitori, sau orice alt motiv pe care il citeste prin presa sau il aude la TV. In niciun caz nu va recunoaste ca vina i se datoreaza.

De ce nu recunoaste?

E simplu: pentru ca placerea de a cheltui a romanului e mai mare decat impulsul rational de a-si pune ordine in cheltuieli cu scopul de a-si echilibra bugetul si a avea finante personale sanatoase. Problema lui nu este, paradoxal, ca face putin bani, ci faptul ca el cheltuie peste posibilitatile sale.

Romanul e latin, iar latinii sunt pasionali. Ei simt mai mult decat gandesc. Sentimentele si emotiile ajung sa-i conduca, in cele mai multe cazuri, comportamentul, in dauna gandirii clare si a deciziei bazate pe evidente. Nu ca ar fi prost! Nici vorba, romanul e inteligent, iar cand nu e inteligent, e istet. Tocmai de aceea se supara atat de tare cand ii spui ca nu e in stare sa-si gestioneze corect banii. El este constient ca ar fi in stare, dar nu se poate abtine sa fie condus de emotii si sentimente cand cheltuie.

Care sentimente?

Totul vine de la nevoia de recunoastere personala si sociala. Romanul simte imboldul sa epateze, sa arate ca e “cel mai tare din parcare”, ca duce o viata de rege, chiar daca nu e cazul. Avem o vorba foarte “tare”: “Afara-i vopsit gardul, inauntru-i leopardul.” Aceasta fraza defineste succint si cu exactitate ce face romanul: se infoaie in pene, dar penele sunt artificiale, “de la chinezi”.

Romanul vrea sa fie mai tare ca vecinul, mai “accesorizat” decat colegul de serviciu, mai “umblat” ca seful sau.  Nu va precupeti nicio cheltuiala pentru a crea aceasta iluzie. Dar mai presus de toate, romanul vrea sa se simta important, bogat. Si, in mintea lui, crede ca a cheltui mult inseamna a fi bogat.

Pentru aceasta e dispus sa sacrifice orice: independenta, libertate de miscare. Cum face asta? Ia credite!

Placere instantanee

Romanul ia credit, AICI, ACUM, pentru a-si indeplini nevoiele emotionale. O va face fie pentru “a se simti important”, fie pentru recunoastere sociala. De aceea, isi va cumpara o masina mai rapida decat posibilitatea de a fi condusa prin gropile din Romania, o casa care ar putea gazdui dublul componentei familiale, se va imbraca de la “Bucci” si “Adidaci”, va merge la ski in “Ostria” si la mare in “Greace”. Totul pentru a se simti si a avea o imagine de “persoana importanta”.

Patinand cu indemanare printre jaloanele ratiunii financiare, care ii spune ca isi permite cu greu aceste cheltuieli, numai devenind un soi de aservit al bancii, romanul inchide ochii si face saltul: ia credit dupa credit, pana la maximum.

Plata

Sigur, in momentul respectiv, de cele mai multe ori, el poate sa faca fata ratelor. Romanul e optimist, deci pleaca de la ideea ca situatia lui se va imbunatati. Iar daca se imbunatateste, ce crezi ca face? Mai ia un credit!

Acest scenariu se poate repeta, de cateva ori. Dar cum ulciorul nu merge de multe ori la apa, asa si romanul se trezeste, la un moment dat, ca are bugetul intins la maximum, din cauza ratelor, dar veniturile sale scad. Este momentul in care lucrurile iau o intorsatura neplacuta: este primul pas spre dezastru.

O coborare (chiar daca nu ajunge in infern)

In momentul in care lucrurile incept sa se inrautateasca, conform legii lui Muprhy, vor continua sa se inrautateasca. Romanul trece de la extaz la o forma voalata de agonie: intretinerea imaginii pe care a imprastiat-o prin lume il obliga sa cheltuie in acelasi ritm alert, pe cand castigurile sale financiare se contracta.

Necesarul de bani este la fel de mare, veniturile sunt tot mai mici si tot mai rare. Presiunile cresc, ratele incep sa fie amanate, platile facturilor intarzie de fiecare data. Suferinta creste, placerea se trasforma in frustrare pentru a deveni, in final, un chin.

Finalul?

De ele mai multe ori, romanul nu e in stare sa renunte singur, de buna voie, la atributele imaginii de om potent financiar, pe care s-a straduit s-o etaleze. Va fi nevoit s-o faca, in momentul in care i se confisca masina luata in leasing, cand i se blocheaza conturile si i se iau banii cu japca, de banca, cand este dat afara din casa luata pe credit.

Chiar daca aceste lucruri nu se intampla toate odata, detronarea romanului de pe piedestalul pe care s-a urcat singur, va avea loc. Chiar si in aceasta situatie, el va continua sa minimalizeze consecintele comportamentului sau, va brava cu talent de star, va incerca sa convinga lumea ca acesta este doar un episod tranzitoriu, ca isi va reveni in curand.

La un moment dat, din noroc sau prin jocul prielnic al astrelor, s-ar putea sa-si revina. Fericit ca a scapat ieftin, romanul va continua sa-si etaleze stilul de viata pe care crede ca-l merita, folosind aceeasi parghie, aceeasi schema veche de milenii care ii da senzatia ca este puternic si bogat: va imprumuta puterea de la aceia care o au, va imprumuta bani de la banca. Ciclul se reia din nou, intr-un carusel perpetuu, cu suisuri si coborasuri, cu extaze si agonii din care romanul nu va fi in stare sa invete ce inseamna sa fii, cu adevarat, bogat.

Mai TARE ca banca!

Acest portret se potriveste perfect la relativ putin romani, dar o mare parte dintre noi avem cel putin o farama din aceasta colectie de comportamente.

Daca ai maturitatea de a recunoaste existenta unei probleme, deoarece iti platesti cu greutate ratele la banca, daca ai dorinta de a rezolva aceasta problema, iti propun un plan simplu de urmat, prin care sa-ti platesti mai usor ratele la banca si sa-ti imbunatatesti radical situatia financiara.

Pret special pentru cititorii Empower: reducere 10 RON

“Mai tare ca banca” este o carte menita sa-ti ofere acele informatii care sa te ajute in “lupta” pe care o duci cu banca. Sunt explicatii clare, in limbaj simplu, de fiecare zi, metode simple, care pot fi aplicate usor, menite sa iti confere un avantaj in relatia cu banca.

Iar pentru cititorii Empower pretul este unul redus cu 10 RON: platesti 57 RON plus taxe postale pentru pachetul special – CARTE si DVD! Citeste detalii complete pe Empower Club si comanda copia ta imediat!

Ca regula generala, oamenii care au succes in viata sunt cei care au capacitatea sa fie cei mai bine informati.
— Benjamin Disraeli, om de stat englez

In ziua de azi, informatia este extrem de greu de gasit. Ma refer la informatie de calitate, informatie relevanta. Bombardati cu stiri despre ultimele scandaluri mondene sau recentele crime de cartier, suntem scaldati intr-un ocean de informatie-bruiaj sau informatie-zgomot-de-fond. Singura solutie este sa ne selectam canalele pe care primim informatie, cu o strictete si rigurozitate demne de importanta gestului.

Imi place sa fiu bine informat, sa am acces la informatii de calitate. Verific stirile din mai multe surse, urmaresc blogurile si declaratiile specialistilor de necontestat, corelez analizele. A devenit o obisnuinta, de ani de zile, de cand ma pasioneaza fenomenul economic si financiar, la nivel mondial si personal.

Aceasta obsesie pentru informatii certe si verificate m-a facut sa scriu primele articole despre o posibila intrare in criza a Romaniei in septembrie 2008, pe vremea cand “specialistii nostri” in finante si economie, din guvern si din preajma lui, decretau cu emfaza ca Romania este intangibila la criza. Mai mult, am fost luat peste picior, in mod repetat, cu intrebari de genul “Criza? Care criza?”.

O noua previziune

Astazi ma aflu, din nou, in aceeasi pozitie, de a lansa o preziviune. Mai multe surse de incredere, specialisti deosebit de bine informati, prezenti “in miezul problemei”, ies la rampa pentru a declara public ca ne aflam in preajma unei noi crize. Nu e vorba de o evolutie in “W” (duble dip sau cadere in forma de “W”), ci de o noua recesiune, care va fi, probabil, mai dificila decat cea actuala.

Cauzele sunt simple:

• problemele structurale din institutiile financiare mondiale, mai ales bancare, care au produs actuala criza, nu au fost eliminate;
• pentru a contracara recesiunea, in ultimii doi ani bancile centrale au injectat sume mari de bani in sistem, sume care au echilibrat pentru moment caderea economica si financiara si au produs o creste nesustenabila, artificiala – cresterea este pe sfarsite;
• o noua injectie monetara este dificil de realizat, din punct de vedere politic, si chiar daca va fi realizata ea nu va avea efectele scontate;
• indicatorii economici mondiali, regionali si ai economiilor emergente, arata o tendinta spre stagnare a cresterii economice.

Ca atare, se prefigureaza o noua cadere. O spun, printre altele, doua personalitati in domeniul economic:

• Robert Shiller, profesor de economie la Universitatea Yale din SUA, co-creator al indicelui S&P/Case-Shiller Home Price Index;
• David Rosenberg, economist sef si Senior Strategist la Gluskin-Sheff, fost economist sef al Bancii Canadei, fost analist economic al Merrill Lynch.

Robert Shiller spune ca “exista o probabilitate substantiala a unei noi recesiuni” (declaratie din 15 iunie 2011) iar David Rosenberg spune ca “exista o probabilitate de 99% ca in 2012 sa avem o noua recesiune” (declaratie din 13 iunie 2011).

Aceste declaratii vin dupa ce economia americana a scazut timp de 6 saptamani consecutive (sursa), ceea ce poate indica, din datele acumulate istoric, o posibila scadere a economiei de la 5% si pana la 61%, intr-un termen de un an.

Evident, nimeni nu poate sti cu certitudine.

In schimb, cand apar asemenea semnale corelate, e bine sa intri in garda, e timpul sa fii cu ochii deschisi si cu urechile ciulite, pentru a rceptiona alte informatii care sa-ti confirme sau sa-ti infirme ipoteza. Cu alte cuvinte, Recesiunea 2.0 e un scenariu care creste in probabilitate. Tu esti pregatit pentru el?

Surse:
declaratia lui David Rosenberg (la Bloomberg)
declaratia lui Robert Shiller (La Wall Street Journal)