Atasamentul cere multe… Atunci cand cererile sau pretentiile noastre nu sunt satisfacute, suntem raniti si vrem ca cineva sa ni le indeplineasca cu orice pret. Atasamentul genereaza frica, ura, gelozia si multe alte sentimente care nu ne implinesc, ceea ce ne face nefericiti si incepem din nou sa ne facem planuri pentru a re-deveni fericiti. Planuri in care il facem pe cel de langa noi nefericit. Se poate sa nu fim constienti de aceasta parte negativa a atasamentului, dar ea exista fara indoiala. E nevoie doar sa o constientizam. Atasamentul si Relatiile nu pot functiona impreuna!

Chiar si o usoara variatie in sentimentele celuilalt ne doare. Atasamentul nu e altceva decat dependenta de sentimentele noastre pentru cealalta persoana prin comportamentul, sentimentele si gandurile celuilalt fata de noi. E un soi de adictie. De indata ce comportamentul, gandurile, perceptia, sentimentele celui de langa noi se modifica, ne simtim raniti. In acest caz, sentimentele noastre pentru cel/cea de langa noi sunt mereu incerte. Mereu avem o frica fata de incertitudinea sentimentelor celuilalt pentru noi.

Incercam mereu sa asiguram continuitatea sentimentului de certitudine in ceea ce simte celalalt pentru noi, asa fel incat sa fim in siguranta, fericiti, bine. Frica si sentimentul de relationare nu pot sa mearga impreuna! In unele cazuri vedem ca acest atasament devine atat de puternic incat, atunci cand celalalt nu mai e cum obisnuia sa fie, suntem gata sa facem cele mai mari greseli din viata noastra.

De ce ne atasam?

Prima intrebare pe care ar trebui sa ne-o punem ar fi: De ce ne atasam?

Fiinta umana are din nastere aceasta asteptare de a trai Fericit. Vrem certitudinea, coerenta si continuarea fericirii. Deoarece nu intelegem ce este cu adevarat fericirea si cum anume putem sa o avem, cautam, asteptam si incercam sa ne asiguram aceasta continuitate in acele lucruri care nu ne vor putea oferi nicicand continuitate. Expectanta fericirii intr-un lucru care nu poate sa-i asigure certitudinea, coerenta si continuitatea se numeste Atasament.

Fiinta umana vrea sa traiasca cu Incredere in sine. Aceasta asteptare e mereu prezenta; increderea in sine e retraita ca Fericire. Datorita faptului ca nu intelegem cu adevarat ce inseamna Increderea in sine, Increderea noastra in noi insine e dependenta de increderea celorlalti in noi, in statutul nostru, in situatia noastra financiara si alte lucruri pe care le asociem cu propria noastra persoana. Astfel, ne cream expectanta de a fi acceptati neconditionat de catre cei din jurul nostru. Aceasta dependenta de sentimentul increderii in sine se numeste Atasament si aceasta e problema tuturor problemelor umane.

Pentru ca nu intelegem ce e cu adevarat Fericirea si Increderea, ne cream o expectanta de coerenta in sentimentele, gandurile si comportamentele celorlalti fata de noi. Iar cand acestea nu se manifesta, ne simtim raniti si vrem sa ranim la randul nostru.

Increderea reprezinta de fapt intelegerea valorii in propria persoana

Din cauza lipsei de intelegere a valorii propriei persoane, ne invatam sa recunoastem aceasta valoare proprie cu ajutorul perceptiei celorlalti despre noi, despre statutul nostru, frumusetea noastra, inteligenta noastra si multe alte aspecte.

Ajungem sa ne recunoastem propria valoare prin intermediul societatii si a altor asemenea lucruri. Oricine reuseste sa ne faca sa ne simtim valorosi sau bine, ne atrage. Dependenta de aceasta noua persoana creste pe masura ce celalalt continua sa ne faca sa ne simtim bine si valorosi. Cu cat mai dependent devenim fata de celalalt, cu atat mai mult suferim atunci cand sentimentele celuilalt pentru noi se schimba.

Fiecare fiinta umana vrea sa se simta in Siguranta. In siguranta in ceea ce priveste starea fizica dar si cea emotionala si mentala. Devenim dependenti fata de oricine cu care reusim sa ne simtim in siguranta fizic si emotional. Ne simtim bine cu cei care ne fac sa ne simtim confortabil, in siguranta si valorosi. Daca cineva ne face sa ne simtim nevalorosi, ne simtim raniti si incepem sa fim in opozitie fata de acel cineva. Vrem sa ne detasam de acea persoana.

Problema care apare aici este acest sentiment de siguranta, confort si valoare pe care fiecare vrea sa si-l asigure din lucruri care nu-i asigura certitudinea, coerenta si continuitatea. Atunci cand nu recunoastem faptul ca nu reusim sa asiguram continuitatea sentimentului de siguranta, continuam sa incercam sa asiguram continuitatea sentimentului de Siguranta, Incredere si Fericire din acele lucruri care nu pot asigura asta. Totul, in final, devine sursa nefericirii si nesatisfactiei in propria persoana.

In cele din urma, toata problema se reduce la intelegerea propriei valori, la a intelege ce este cu adevarat Siguranta, Increderea si Fericirea. Intelegerea propriei valori in existenta inseamna Incredere si Fericire.

Relatia, in realitate, este libera de orice tip de Atasament. E un soi de Acceptare Neconditionata a celuilalt. Nu e datorata unui anume lucru pe care il regasesti in celalalt. E Acceptare fara niciun alt motiv. Un astfel de sentiment semnifica Certitudinea, Coerenta si Continuitatea. Atunci cand o persoana incepe sa-si recunoasca propria valoare, dependenta de a-si recunoaste valoarea in alte persoane se diminueaza. Incepe sa-si piarda fricile. Acceptarea sa pentru alte persoane incepe sa devina din ce in ce mai Neconditionata. Si aceasta e calea spre Fericire si Implinire Mutuala in Relatii.

Pentru a intelege Increderea, Respectul, Fericirea, Acceptarea, Relatiile, etc, avem nevoie de Cunoastere. Cunoasterea include Cunoasterea de Sine, Cunoasterea Intregii Existente si Cunoasterea Comportamentului Uman. Si iata ca revenim la importanta cunoasterii Creierului Uman pentru ca, oameni buni, pare-se ca iar ne-a jucat feste.

De cele mai multe ori ne dam seama ca de fapt ne-am indragostit de cea/cel care suntem atunci cand suntem cu ea/el. Si totusi, ii spunem celui care e langa noi ca il/o iubim. Straniu, nu-i asa?

Nu e nimic si nimeni de condamnat, suntem cu totii croiti la fel, e acelasi goblen.

Siguranta

Stiu ca, acum, pentru ca esti in acest tandem in doi, ti se pare ca esti in siguranta. Si asa e, esti pe maini bune. Chiar daca partenerul pare sa reziste mai bine tentatiilor sentimentelor, sau poate tocmai din aceasta cauza, partenerul este persoana pe care ai vrea sa o saruti si sa o iubesti.

Si-atunci: de ce as crede ca am fost creat pentru tine, pentru noi?

De ce am crede asta, cu atat mai mult cu cat vedem clar cicatricile? Sunt vizibile: cicatricile tale, urmele pe fata ei/lui – urmele celor de dinainte, ale unei vieti care pare ca a trecut dar care inca e acolo, in fata ta.

Si de fapt daca tu esti in planurile altcuiva?

Solutia? Sunt cei care persevereaza, doar de dragul unui sarut, a unei priviri sau a ce-o mai fi sa fie.

In general simtim ca relatia noastra cu acea persoana este cu atat mai puternica cu cat avem un atasament mai puternic fata de celalalt. Dar, in realitate, atasamentul nu e o relatie.

In articolul urmator, raspunsul: relatiile sunt absolvite de atasament!

Ma gandeam cum ar fi sa stim sa ne semnalizam si noi atat de frumos, discret si luminos. Poate prin priviri, poate prin ochi, sau poate prin zambet. Sa ne reamintim cum e fara telefon si fara internet si sa reincepem sa cautam natural. Sa ne spunem doar ceea ce e semnificativ, sa pastram vorbele fara rost pentru altceva si sa ne bucuram de secunda unei priviri.

Te trec fiori si te intrebi de ce nu mai e la fel? Te-ai saturat sa vezi ca totul e o rutina plicticoasa si ca de simtit oricum nu vei mai simti?

Intoarce-ti doar privirea spre tine si adu-ti aminte un moment frumos. Un moment in doi. Ce a fost? Ce mai este? Si ce va mai ramane? O amintire placuta, un gand bun sau o clipa cat o eternitate?

Nu e pacat sa ne pierdem in valtoarea cautarilor asidue a unui nu-stiu-ce si-a unui nu-stiu-cum, cand totul e de fapt in noi si-n puterea de a straluci?

Cum sa re-devii un licurici?

Incearca sa adormi. Uita-te cu ochii de copil la licuricii aceia pe care i-ai vazut pentru prima data in padurea copilariei tale. Ce simti? E frumos?

Acum lasa-te dus de somn, nu riposta, e timpul sa te imbratisezi. Pentru copilul din tine si pentru omul care se maturizeaza. Imbratiseaza-te si stai asa macar o clipa. E cald si bine?

A sosit momentul sa dormi dus. Adormi, adormi si gandeste-te doar la licurici. Esti printre ei. Esti un licurici si tu. Si esti frumos si stralucesti. E frumos din nou?

Hei! A fost un vis? Te-ai trezit adult si obosit? Atunci promite-ti ca vei adormi asa in fiecare seara si, cand te vei trezi un licurici, adu-ti aminte ca totul a fost un vis…!?…

Daca ai ales sa fii singur sau te zbati intre relatii, in loc sa te chinui auto-blamandu-te ca nu ai o relatie, concentreaza-te pe ceea ce ai si creeaza-ti cea mai frumoasa viata de single.

Intreaba-te ce anume vrei sa faci cu viata ta. Ce vrei sa muncesti si cum vrei sa contribui pentru o lume mai buna. Unde vrei sa locuiesti si ce/cat vrei sa castigi in viata? Cheia e sa te faci fericit pe tine insuti chiar acum si sa ramai fericit, fie ca esti singur sau intr-o relatie.

Unii dintre cei care sunt singuri se refugiaza in munca si isi refuza timpul de calitate si grija fata de sine. De parca s-ar afla in ziua de repetitii dinaintea inceputului unei relatii.

Ce e de facut

Haideti sa vedem ce ar fi de facut sa ne cream o viata cu adevarat fericita ca single si sa ne pregatim pentru viitoare relatii fericite.

1. Invata sa fii pasionat de viata ta. Creeaza-ti o viziune si traieste pentru ea in fiecare zi. Gaseste motivul pentru care te scoli din pat in fiecare dimineata. Ce face ca timpul sa se opreasca in loc pentru tine? Nu uita, partenerul tau nu e un substitut pentru un scop in viata.

2. Revitalizeaza-ti prieteniile. Lasa prietenii sa fie parte activa din viata ta, asta te va scoate din starea de a avea nevoie de cineva si, de aceea, vei deveni mai atragator.

3. Ofera-ti micile luxuri supreme in viata sau macar micile placeri nevinovate. Poate fi vorba de un somn prelungit binemeritat, o plimbare, o cafea singur la cafeneaua ta favorita sau pur si simplu contemplarea a ceva frumos. Creeaza-ti o viata plina de astfel de mici nebunii si vei trai frumosul in fiecare zi.

4. Incepe sa faci lucrurile acelea pe care ti le-ai tot refuzat in ultima vreme. Gaseste cate un lucru distractiv de facut in fiecare saptamana si incepe sa le tai de pe lista.

5. Lasa trecutul in trecut. Arunca odata gunoiul din viata ta si inceteaza sa te mai agati de momente nefericite care te tin pe loc cate o vesnicie. Si, cel mai important, lasa resentimentele deoparte.

6. Invata sa apreciezi si sa valorifici ceea ce e bun in viata ta. A fi singur iti da de fapt libertatea de a face ce doresti cu timpul tau si mai ales poti sa alegi cu cine sa faci asta. The sky is no longer the limit.

7. Si, nu uita, poti sa alegi sa fii fericit, cu sau fara un partener.

Ce cred oamenii despre cei care sunt singuri?

Cand oamenii se gandesc la cei care sunt singuri, adesea cred fie ca traiesc intr-o promiscuitate de neimaginat si au o viata sexuala pe care o impart aleator cu o multime de parteneri, fie ca nu au o viata sexuala, deloc. Oricum ar fi, oamenii cred ca sexul e o problema pentru cei care sunt singuri.

Dar ce sa mai vorbim? Care sunt cele mai mari probleme cu care se confrunta cuplurile? Sunt doua: sexul si banii. Si multe altele, dar cele mai importante sunt cele doua. Asadar, doar pentru ca esti casatorit sau intr-un cuplu nu inseamna ca ai parte de cantitatea de sex pe care ti-o doresti, tipul de sex pe care ti-l doresti, atunci cand iti doresti.

Cum vad cei singuri problema?

Daca sunt cu cineva, trebuie sa invat sa ajung la compromisuri care sa ne ajute relatia. Daca sunt singur si m-am intalnit cu cineva cu care nu m-am potrivit, am facut sex si nu mi-a placut, pot sa merg mai departe, ca doar nu mi-am promis viata cuiva care ba vrea sex prea mult, ba nu vrea deloc, ba vrea niste lucruri care mi se par ridicole in pat.

Eu cred ca atat oamenii singuri cat si cuplurile au plusurile si minusurile lor cand vine vorba de starea de bine in viata. Nu e ca si cum ar fi vreo problema cu unii sau cu altii.

Si atunci de ce, atunci cand suntem singuri, tindem sa dezvoltam o problema din singuratate? In special cand vine vorba de sarbatori sau zile importante (vezi Sf. Valentin), ajungem sa ne simtim inadecvat. Presiunea de a fi cu cineva special devine imensa iar prietenii si familia pot sa fie foarte nesuferiti in astfel de ocazii.

Dar haideti sa-i uitam pe ceilalti si sa vedem ce e de facut ca sa depasim starea asta de inadecvare. Ce ar fi daca, singur fiind, ai face ceva special pentru tine azi? Si apoi, sa faci cate ceva special pentru tine in fiecare zi a vietii tale?

Se zice ca sunt tot mai multi oameni singuri si cei mai multi dintre ei fac eforturi sa ajunga intr-o relatie. Cei mai multi dintre noi asteptam sa intram intr-o relatie pentru a incepe sa traim asa cum ne dorim.

Poate este o lege universala care se “asigura” ca nu avem tot timpul tot ce ne dorim tocmai ca sa nu ne plafonam (din punct de vedere profesional, spiritual etc.) si ca sa invatam sa apreciem lucrurile bune pe care le avem. Nu stiu daca aceasta este explicatia, dar ceea ce stiu este ca reactia cea mai raspandita cand vedem ca altcineva are ceea vrem noi este invidia.

Daca ar fi o boala, invidia s-ar putea numi “comparationita cronica”. De ce? Pentru ca, in esenta, ceea ce facem este sa comparam mereu ce avem (sau, mai degraba, ce ne lipseste noua) cu ceea ce au altii si sa constatam cu amaraciune, tristete sau furie ca altii au mai mult, mai bun, mai mare, mai rapid etc.

Legea atractiei

Insa nu realizam ca, in momentul in care functionam pe frecventa joasa a invidiei, ceea ce transmitem fara sa vrem subconstientului nostru este ca tocmai acel lucru pe care ni-l dorim este rau si, in consecinta, ne indepartam tot mai tare de el.

Sa dau cateva exemple. Iti doresti mult o relatie de dragoste, dar te irita cand vezi doi indragostiti fericiti care se manifesta exagerat in public (sau, cel putin, asa ti se pare tie). Vrei sa renunti la serviciu si sa devii antreprenor, dar ii privesti cu resentimente pe cei care au reusit, spunandu-ti ca ei sunt mult mai putin capabili, destepti si creativi decat tine. Urmaresti un anume tip de job, dar esti de parere ca acesta se poate obtine numai cu pile sau prin prostitutie fizica sau intelectuala – sigur asa a facut cel sau cea care l-a obtinut!

Numai tie ti se intampla

Si te mai intrebi de ce nu intalnesti marea dragoste sau de ce nu ai reusita profesionala mult-visata? Normal ca nu ai succes daca te enerveaza sau te infurie sa vezi acel succes la altii! Acesta este echivalentul cu a-ti propune sa alergi la un maraton si a te lega cu o sfoara de calorifer chiar inainte sa iesi din casa – evident ca te vei impiedica si nu vei putea pleca de pe loc.

Invidia este obstacolul tacut, sabotorul invizibil care nu te lasa sa vibrezi pe frecventa inalta a satisfactiei si recunostintei.

Ce poti face ca sa schimbi acest lucru?

Bucura-te pentru implinirile celorlalti. Felicita-i din inima si recunoaste-le meritele. Binecuvanteaza-i pe cei indragostiti. Apreciaza-i pe cei care si-au implinit un vis si ureaza-le succes pe mai departe. Urmareste-i cu admiratie pe cei care au ce nu ai tu, invata ceva de la ei, vezi ce au facut bine si fa si tu la fel. Pastreaza mereu in suflet bucuria sincera pentru cei care au succes si credinta ca, daca altii au reusit, poti si tu.

Nu spun ca, din secunda cand te vei bucura pentru ceilalti, toate problemele tale se vor rezolva si tot ce iti doresti iti va cadea in poala. Nu spun nici ca poti controla si evita toate perioadele grele – daca acestea sunt predestinate, “atrase” sau simple coincidente este o cu totul alta discutie.

Insa spun ca, in general, gandurile si emotiile tale determina ceea ce astepti de la viata. Daca te astepti la lucruri rele si crezi ca altii au succes in mod nemeritat, atunci vei alege mereu situatii sau oameni care sa iti confirme ca tu nu poti reusi, ca tie nu ti se intampla niciodata nimic bun, ca numai altii noroc. O mica, mica, schimbare de perceptie poate sa schimbe mult in bine circumstantele de viata pe care le creezi.

Parerea specialistilor psihoterapeuti

Psihoterapeutii sunt de parere ca dieta ideala este intarita de insasi actiunea savarsirii actului de a gati. Insa exista si oameni care fie se folosesc de sintagma “eu nu am invatat sa gatesc”, pentru ca fie e mai comod asa, fie pentru ca nu iubesc legumele si tind sa-si piarda motivatia repede.

Daca intampinati o astfel de problema, cel mai bun remediu este gastroterapia, adica pregatirea felurilor culinare preferate de aceasta data prin propriile resurse, invatand astfel sa se obisnuiasca atat cu activitatea cat si cu ingredientele folosite. Specialistii straini sustin faptul ca stresul, depresia si emotiile, toate acesta pot fi controlate cu ajutorul gastroterapiei si prin concentrarea puterii tamaduitoare a mintii.

Mancarea, “factor de stres pozitiv”

Mancatul este un factor de stres pozitiv. Cand ne place un fel anume de mancare abia asteptam sa ajungem acasa pentru a ne putea bucura de ceea ce ne place. Insa mare atentie, sa nu picam in extrema cealalta in care bulimia se imprieteneste cu noi si ne distruge de tot.

Nu trebuie sa gasim in mancare un sprijin si sa facem acest lucru tot timpul. Trebuie sa mancam sanatos, ponderat, pentru a fi intr-o forma buna si normala de sanatate atat psihica, cat si fizica. Sa nu exageram cu mancatul excesiv si la ore nepotrivite. Dupa ora 18 ar trebui incheiata aceasta actiune, sau se mai pot manca numai un fruct sau o leguma, insa chiar si asa ne putem mentine sanatosi pregatind meniul pentru urmatoarea zi.

Trebuie sa avem mare grija de sanatatea noastra si de modul in care mancam.

Gastroterapia de grup

Prin participarea la cursuri de gastronomie si activitati de acest fel se poate organiza terapia, timp in care o persoana stresata, cazuta in rutina zilnica sau care pur si simplu a trecut printr-o deziluzie sentimentala, isi poate canaliza fortele si puterea creatoare a psihicului pentru a desavarsi un fel de mancare pe care fie sa-l imparta cu membrii grupului respectiv, fie sa-l manance singura sau in familie sau cu un prieten sau o prietena.

Gastroterapia este si o modalitate de socializare prin schimbul de informatii, impresii, idei pe tema retetelor. Daca am barfi mai putin, poate am invata mai multe secrete culinare care sa ne aduca stima de sine. Retetele bunicii sunt astazi adevarate manuscrise in care cuvintele prind viata in tigaie!

Cateva trucuri in plus

Indiferent ca nu sunteti experti culinari sau amatori entuziasti, profitati de orice moment si experimentati un nou fel de mancare. Astfel, un meniu reusit va aduce un plus de incredere in propriile forte.

Cand primiti o propunere de a va alatura unui grup de prieteni sau prietene pentru o seara de gatit impreuna, nu refuzati aceasta ocazie pentru ca va puteti fortifica relatiile cu acestia si puteti petrece momente minunate impreuna.

Cand va este foame mancati si bucurati-va de fiecare clipa de viata prin gastroterapie, insa respectati un regim normal de alimentatie si de viata.

Putem invata sa gatim chiar si din carti si de la programele TV, reviste si alte astfel de publicatii. Totul este sa vrem si sa fim motivati. Copilasii cu zambetele lor emanand viata sunt unul dintre motivele pentru care merita sa invatam sa gatim, scapand de stres si alti factori negativi.

Acum cred ca m-ati inteles de ce spun ca merita sa invatam sa fim sanatosi prin ajutorul direct sau indirect al naturii. Nu degeaba se spune ca “suntem ceea ce mancam”.

Oamenii in general mananca pentru a trai si mai rar isi aduc aminte ca traiesc pentru a manca. Si cu atat mai putini cunosc faptul ca acum exista si o terapie care se foloseste de calitatile gastronomice ale unei persoane pentru a o reintegra in societate, pentru a intari relatiile de familie, de prietenie, si chiar pentru a reda sensul vietii.

Ati auzit cu siguranta despre semnificatia etimologica a cuvantului “gastronomie” – care reprezinta arta de a prepara mancaruri alese sau insusirea de a le aprecia calitatea, gustul. In tari cum ar fi Italia, Spania, Franta, Portugalia, Anglia, Germania si multe altele, gastroterapia este material introdus in reviste, exista programe TV pe aceasta tema, precum si o puternica informare a populatiei prin diverse mijloace, si prin contactul fie direct sau indirect cu un psiholog-psihoterapeut.

Despre gastroterapie, ca subiect mediatizat in tara noastra nu se poate vorbi prea mult, desi unii oameni poate nici nu au auzit de aceasta metoda de tratament a psihicului. Insa despre gastronomia romaneasca se spune adesea ca este foarte eficienta si foarte buna, iar pentru aceasta este cunoscuta in intreaga lume.

Este posibil ca atunci cand il intrebam pe un turist strain daca stie ceva sau daca a auzit spunandu-se despre Romania, mai repede isi aminteste de “sarmalutele cu mamaliguta” decat de capitala, Bucuresti, pe care adesea o confunda cu Budapesta. Nu uita niciodata dupa ce au trecut pe aceste meleaguri de bucataria traditionala romanesca si poate pentru faptul ca le-a facut bine si pentru ca au stiut sa aprecieze lectia de gastroterapie aplicata.

Dragostea trece prin stomac

De cate ori nu am auzit folosit acest sfat intre doua prietene? Asa si este, mancarea in care este presarat un “strop” de dragoste, conduce catre o mai buna comunicare, la intarirea relatiei de cuplu. Astfel gastroterapia poate fi o modalitate de remediere a relatiei.

Dezvoltarea creativitatii copiilor

Vorbim aici de folosirea gastroterapiei in jocul cu copiii prin serile petrecute in familie pentru pregatirea unui fel de mancare favorit si pentru folosirea si dezvoltarea spiritului creativ al copilului, prin solicitarea ajutorului in decorarea preparatelor.

Cati dintre noi nu-si amintesc poate orele de gastronomie desfasurate in cadrul scolii? Aceasta materie ar trebui reintrodusa in programa scolara, astfel realizandu-se o mai buna educare a copiilor pentru viata. Ar desavarsi spiritul competitional intr-un mod creativ si ar duce la o buna dezvoltare a psihicului.

Reechilibrarea propriului psihic

Echilibrul propriului psihic ar putea fi adoptat prin remediul oferit de gastroterapie, adica prin pregatirea salatelor si mancarurilor intr-un mod estetic si relaxant. Astfel cel care ar pregati un fel preferat, s-ar bucura si de placerea de a manca ceva cu adevarat special, cu o aroma aparte, stiind sa pretuiasca si sa aprecieze ceea ce ne hraneste si spiritual cu adevarat.

Mancarea preparata acasa vs. mancarea de restaurant

Aici putem mentiona gastroterapia ca o terapie de grup, unde grupul este insasi familia. Astfel este sprijinita comunicarea, dezvoltarea spiritului de echipa. Caminul ofera o “caldura” aparte preparatelor, iar dragostea transmisa de “gospodina” familiei este considerata o energie pozitiva transmisa direct din suflet celor care se delecteaza cu roadele muncii sale.

La restaurant nu ne putem bucura de niciunul dintre aceste beneficii pentru ca toti bucatarii de cele mai multe ori fac acest lucru doar pentru satisfactia financiara, nu pentru sentimentul celor care mananca acel preparat.

Cu dragoste transmis peste veacuri ca mostenire de la bunica si mama pentru “micuta gospodina”, ritualul poate deveni cu timpul un giuvaier de nepretuit. “Caietul cu retete al bunicii” se transmite din generatie in generatie, fara a se cunoaste si faptul ca este si o metoda de terapie benefica pentru psihicul fiecaruia.

Ajutor in curele de slabire

Gastroterapia ajuta si la curele de slabire prin stabilirea unui bioritm benefic pierderii in greutate. O traditie de veacuri a devenit acum o punte spre sanatatea fizica si psihica si pentru realizarea unui vis acum posibil cu ajutorul salatelor asortate consumate des si la intervale orare potrivite ca timp, in functie de nevoile fiecaruia.

Consumate in cantitati variabile, legumele si fructele, in special cele in forma naturala si cat mai proaspete, (chiar din gradina proprie daca este posibil, pentru ca astfel este asigurata calitatea si prospetimea) pot fi adevarate remedii in tratarea psihicului si a fizicului.

Cromoterapia in gastronomie

Gastroterapia prin folosirea culorii preparatelor care ne hranesc zilnic cu tot ceea ce organismele noastre au nevoie, pot imbina planul natural cu cel creat de om. Alternarea cromatica a legumelor si ingredientelor naturale folosite intr-un preparat, poate asigura starea de bine atat a celui care gateste cat si a celui care o mananca.

Cateva trucuri:

• Luati cat mai multe mese in familie, alaturi de copii. Faceti-i sa simta ca in familie este cel mai sigur loc din lume si cei mai sinceri prieteni sunt chiar parintii, fratii si surorile.
• Consolidati-va relatia cu persoana iubita preparand si cinand macar o data pe saptamana impreuma intr-un cadru intim.
• Stimulati creativitatea si imaginatia copiilor implicand-i in mod direct la prepararea mancarurilor si incercand sa imbinati cat mai multe culori si forme.
• Nu neglijati momentele in care sunteti singuri si profitati din plin de acestea prin prepararea felului de mancare preferat si meditand la propriile nevoi si dorinte.

In articolul viitor va invit sa cititi continuarea!

Voi porni de la o discutie din cadrul ultimului Empower Live! despre ideea atasamentului si libertatii intr-o relatie. Iata trei texte interesante si pline de invataminte in acest sens.

Primul:

Declaratia drepturilor barbatului si femeii in dragoste
de Jacques Salome

Sa te intalnesc, fara sa te reduc,
Sa te doresc, fara sa te iau in posesie,
Sa te iubesc, fara sa te invadez,
Sa iti vorbesc, fara sa ma tradez,
Sa te pastrez, fara sa te devorez,
Sa te ajut sa cresti, fara sa te pierd,
Sa te insotesc, fara sa te ghidez,
Si sa fiu astfel eu insumi,
In miezul tainei tale.

Al doilea e mai lung si mai complex. E vorba de un fragment extras din cartea Iubirea exuberanta si nonposesiva de Adrian Nuta (l-am preluat recent pe Facebook). In esenta, ideile sale sunt:

In relatiile de cuplu oamenii ar trebui sa intre (si sa ramana) liberi. Atasamentul fata de celalalt este o aparare impotriva fricii de singuratate, de schimbare, de a fi considerat inferior. Fricile sunt in interiorul tau si pentru a evita confruntarea cu ele cauti (mai mult inconstient) sa-ti posezi partenerul, lucru ce nu are nimic de-a face cu iubirea.

Oamenii nu sufera din dragoste, ci din gelozie. Iubirea nu ingradeste, ci respecta si amplifica libertatea. Daca ai suficienta maturitate emotionala si putere launtrica vei accepta nevoile celuilalt, vei intelege ca este o persoana libera si, daca iubirea este mare, poate chiar vei contribui la satisfacerea lor, fara a pretinde ceva in schimb. Acesta ar fi un exemplu splendid de iubire fara conditii.

Al treilea este un poem de Tagore pe care l-am pus mai demult pe Lumea Reala.

Suna frumos, nu-i asa? Nu te atasa, lasa-l pe celalalt liber – asta inseamna iubirea. Intrebarea nu este cati oameni reusesc sa ajunga aici (putem banui ca extrem de putini) cat mai ales ce ne impiedica sa ajungem aici? Si care sunt solutiile?

Bariera corporala

Dupa cum arata si titlul, raspunsul e simplu si cel mai apropiat de ceea ce oamenii considera a fi “eu”-l lor. E vorba de propriul corp.

Ati putea spune ca lucrul ce ne impiedica tine de fapt de mentalitate, de emotii, de obiceiuri, de mediu etc. Insa toate acestea sunt efecte, factorul principal este corpul. Mai exact, gradul de esenta, de sanatate al celulelor, cantitatea de energie pe care ele o pot emite si inlocui (si rapiditatea cu care fac acest lucru).

Evident, nu gresiti daca afirmati ca si corpul este un efect al mentalitatii, emotiilor, obiceiurilor, mediului etc – deci pana la urma, cine a fost mai intai, oul sau gaina? Daca e sa luam in considerare viziunea chineza asupra fiintei umane (si poate ar fi indicat, ei fiind cu mii de ani inaintea occidentului), este vorba de amandoua in acelasi timp, mintea si corpul nefiind separate, ci doua aspecte complementare ce nu pot fi analizate separat.

Ce legatura are asta cu libertatea (in relatii sau oriunde)?

Fiinta noastra are tendinta (naturala) de a “intra” (sau “atrage”) situatii conforme cu ceea ce se afla inscris genetic si in programarea din primii ani de viata, cea mai profunda si greu de inlocuit. Avand in vedere ca toti am trait in medii in care am experimentat predominant controlul si posesivitatea, celulele noastre contin predominant acest tip de energie – pe care-l reflectam la randul nostru in relatii. Nimic nou pana aici.

Energia sexuala

Insa chinezii stiau de mult ca, la maturitate, cea mai puternica programare se realizeaza in timpul actului sexual, datorita energiei uriase, de neegalat ca intensitate, ce se genereaza in parteneri. Acela este momentul in care accesul la inconstient se realizeaza cel mai rapid si in care atasamentul isi pregateste si stabilizeaza terenul in cadrul relatiei. Indeosebi la femeie, programata de natura pentru gasirea unui partener stabil in vederea procrearii.

Daca este multumita de barbat din acest punct de vedere, sub impulsul energiei sexuale creierul sau va secreta hormoni ai satisfactiei care “dau dependenta” si o vor impinge mereu sa caute acest gen de experienta. Chiar daca poate se va casatori cu altul mai bogat sau mai puternic ce ii poate oferi stabilitate, dependenta indusa de energia sexuala puternica si “sexul foarte bun” o va impinge sa-l “insele” (sau ii va crea frustrari si tensiuni ca nu e “moral”, daca nu o va face).

Si la barbat e aproape la fel, cu deosebirea ca tendinta sa catre libertate si experimentarea cu mai multe femei e “la fel de genetica” precum predispozitia femeii catre stabilitate. Din start deci relatiile sunt predispuse catre “volatilitate” iar emotiile negative de care se vorbea mai sus (frica, posesivitate, gelozie) nu au cum sa nu apara, la pachet cu “atractia” intre cei doi. Si e mult de vorbit in continuare…

Poate parea o explicatie simplista – insa, la o privire mai realista si fara a ne jena, vom recunoaste ca energia sexuala si modul in care ea este utilizata ne influenteza dramatic viata, mai mult ca orice alt tip de energie. Modul in care ea se foloseste de noi ne tine in “ghearele” atasamentului.

Modul in care noi o folosim ne aduce libertatea si iubirea neconditionata.

Ironia sortii face ca despre acest subiect sa avem tendinta sa ne “instruim” cel mai putin – si poate nu din jena fata de subiect, cat din auto-suficienta. Avem senzatia ca stim tot ce se poate sti despre sex, direct de la mama natura. Dar, daca ar fi asa, nu ar mai exista decat extrem de putine divorturi, despartiri, parasiri, inselari, insingurari in cuplu etc – ceea ce nu e cazul in societatea noastra, acum.

Acest orgoliu (mai bine spus, aceasta ignoranta) este ceea ce se opune libertatii noastre.

Dar nimeni nu trebuie acuzat pentru asta. Trecutul e trecut, ce am stiut sau nu… asta a fost. Caile sunt mereu deschise, informatii sunt peste tot. Constientizarea vine si ea (la majoritatea, prin suferinta). Viata are modul ei interesant de a ne invata, unic pentru fiecare, la momentul potrivit.

Pentru cei ce vor sa afle despre intelepciunea chineza a “iubirii vindecatoare”, in weekend vor avea loc doua evenimente.

Tie nu ti-a fost frica de refuz, pentru ca esti un tip dur, ai mai trecut prin altele si mai rele. Dar cei mai multi dintre noi avem o frica de a fi rejectati incat fie nu mai intram in relatii, fie dezvoltam o anxietate in relatie incat nimic bun si sanatos nu se poate intampla in acea relatie.

Nu

Refuzurile fac parte din vietile noastre si a invata sa le gestionam este important pentru fiecare din noi. Dar, inainte de toate, as vrea sa descoperim impreuna pe cine refuza de fapt cel care ne rejecteaza: este refuzat sinele ranit sau sinele adevarat?

Co-creatorul procesului de vindecare Inner Bonding, Margaret Paul, a venit cu urmatoarea idee: sinele tau ranit este sinele pe care ti l-ai creat in timpul cresterii tale, pentru a te ajuta sa treci peste durere. Este EGO-ul daca vreti, partea din noi plina cu frici si credinte false si cu multe moduri de a primi iubire si a evita durerea. Este partea din noi care devine critica, judicativa, care invinovateste sau se deda la adictii sau care evita.

Ei bine, cine credeti ca ar vrea sa se indragosteasca de acest sine? Nimeni nu iubeste un sine ranit, nimanui nu-i place un sine ranit.

In schimb, Sinele-nucleu (sau sinele-adevarat daca vreti), este cine esti tu cu adevarat – am mai vorbit despre el intr-un articol anterior. Acesta este sinele tau adevarat, cine esti tu. Este partea din noi care e iubitoare si care poate fi iubita. De acest sine se indragostesc cei care se indragostesc de noi.

Trebuie sa ne asteptam cand alegem sa fim sinele ranit intr-o relatie ca la un moment dat vom fi rejectati iar daca am ales sa fim sinele-adevarat, nucleu, este foarte important sa nu luam refuzul personal pentru ca nu se refera la noi. Este vorba despre frica de intimitate a celuilalt (sau, daca am mers prea departe, vorbim cel putin despre un sine ranit cu care se identifica celalalt).

Relatii si incercari esuate

Acum, daca ne referim la relatii si nu doar la incercari esuate, in majoritatea relatiilor, cei doi ajung la un nivel comun de manifestare a sinelui ranit. Daca, la un moment dat in relatie, te deschizi spre invatare si vindecare, si inveti sa-ti asumi responsabilitatea pentru tine insuti si sa-ti asumi sinele adevarat, partenerul tau se poate simti amenintat.

Dar asta, asa cum am stabilit, nu mai este despre tine, e despre celalalt. Mai grav e daca esti ”celalalt” – pentru ca partenerul tau va rejecta, va parasi la un moment dat sinele tau ranit. Dar acela nu esti tu cu adevarat, tu esti acolo, cu capul in maini, in mijlocul sufletului – gaseste-te!

Data viitoare cand cineva iti da cartonasul cu ”R-eject”, uita-te in interior si vezi cine e refuzat – sinele tau ranit sau cel adevarat? Daca te-a rejectat din cauza sinelui tau ranit, ia-o ca pe o oportunitate de invatare si vindecare. Daca cineva te refuza si tu esti in starea de sine-nucleu, atunci bucura-te ca ai scapat! Persoana asta nu te-ar fi acceptat niciodata pentru ceea ce esti!

Daca vreti sa aflati mai multe despre ce sa faceti cand iubiti dar nu sunteti iubiti, va recomand When The Person You Love Doesn’t Love You (Reject the Rejector) de Susan J. Elliott.